O societate de asigurări arădeană este cercetată pentru evaziune fiscală cu contracte fictive

Poliţiştii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Târgu Mureş – Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, sub coordonarea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, au efectuat 166 de percheziţii în ţară, pe raza a 26 de judeţe, pentru probarea activităţii infracţionale a unui grup infracţional organizat, speciali­zat în obţinerea de importante beneficii financiare în urma încheierii şi derulării unor contracte formale şi fictive de asigurare. Mai mulţi administratori de so­cietăţi au fost cercetaţi pentru încheierea unor astfel de contracte de asigurări.
Referitor la cercetările efectuate de către DIICOT față de persoane cu funcții de conducere și angajați din cadrul unei filiale arădene ale unei societăți de asigurări, Autoritatea de Supraveghere Financiară anunţă precizările dispuse prin lege. Asigurările de viață încheiate de societatea respectivă sunt asigurări facultative în care drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare. Prin urmare, drepturile asiguraților la răscumpărări parțiale sau totale sunt prevăzute în contractele de asigurare dar trebuie să respecte prevederile legale.
Acestea se referă la interzicerea răscumpărărilor parțiale mai devreme de şase luni de la încheierea contractului. Prevederile legale (OUG 61/2005) stabilesc: „orice altă plată indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizația de asigurare sau reprezentând restituirea rezervei în condițiile legii, nu va putea fi efectuală mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare’’. Această prevedere legală a fost preluată în art. 2234 alin.(2) din Codul Civil cu modificările și completările ulterioare.
Tocmai pentru a preveni disimularea plăților de natură salarială făcute prin intermediul contractelor de asigurare (cu răscumpărare lunară), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a luat măsuri de reglementare încă din anul 2004 care limitau răscumpărările la un interval de minimum şase luni de la încheierea contractului. Acestea au fost nuanțate în legislație în anul 2005 și așa cum menționam anterior, prevederile au fost preluate în Codul Civil.
În competența Autorității de Supraveghere financiară poate intra, în procedura de control, verificarea preve­de­- rilor contractuale cu privire la răscumpărările parțiale și a plăților efectuate pentru contractele de asigurare încheiate (respectarea termenului de şase luni). Dar constatările de natură fiscală sau evaziune fiscală (cum sunt cele care reies din ancheta DIICOT) fac obiectul atribuțiilor autorităților subordonate sau coordonate de către Ministerul Finanțelor Publice.
ASF poate sancționa asigurătorii pentru nerespectarea prevederilor privind termenele de răscumpărare, ceea ce a și făcut în trecut.
În cazul filialei arădene, în perioada august-septembrie 2009 (perioadă care face subiectul anchetei DIICOT), CSA – entitate care a fost comasată în ASF – a efectuat un control inopinat. În obiectul controlului a intrat și verificarea preve­derilor contractuale cu privire la răscum­părările parțiale și a plăților efectuate pentru contractele de asigurare încheiate.
Controlul din 2009 a constatat printre altele că pentru un număr de 34 de contracte de asigurare cu clauză suplimentară de beneficii, societatea a efectuat 399 de răscumpărări parțiale mai devreme de şase luni de la data înche­ierii contractului de asigurare, faptă ce constituie contravenție.
Ca urmare a constatării de mai sus, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a sancționat cu avertisment scris membrii directoratului societății, conform politicii de sancționare graduală și pro­gre­- sivă, obligând totodată societatea să informeze CSA cu privire la modul de îndeplinire a măsurilor stabilite prin procesul verbal de control. Prin urmare, Autoritatea de Supraveghere Financiară invită publicul să facă distincția între activitățile economice care fac obiectul contravențiilor și pot fi puse în sarcina so­cietăților de asigurări de către ASF și suspiciunile privind evaziunea fiscală care fac obiectul autorităților de control fiscal și sunt îndreptate împotriva unor agenți economici bănuiți că ar fi folosit contracte de asigurare pentru a disimula plăți salariale. Autoritatea de Supraveghere Financiară va colabora și pe viitor cu toate instituțiile statului în vederea celor mai bune reglementări a aspectelor sesizate de acestea. Astfel de contracte nu sunt obligatorii, sunt facultative și trebuie să respecte legislația în vigoare, printre altele sunt interzise plăți parțiale sau totale mai devreme de șase luni de la încheierea contractului de asigurare.
Claudia Gavra