Acum un secol, pe 28 septembrie 1920, s-a născut un fotbalist imens pentru ceea ce au însemnat primii ani ai UTA-ei. Adalbert Kovacs a fost de trei ori campion cu arădenii și dublu câștigător al Cupei României, strălucitor într-o ofensivă care includea nume mari de tot, ca Stiebinger, Bonyhadi, Toth III sau Coco Dumitrescu.

Timișorean de origine, a început fotbalul pe când avea 10 ani, la juniorii Electricii, apoi a trecut la Chinezul, unde a jucat până la 21 de ani. De aici a ajuns la divizionara secundă maghiară Kaposvar, apoi a urmat marea MTK Budapesta. Ultimul episod maghiar l-a bifat la Gamma Budapesta.

La ITA a sosit în primăvara lui 1947, echipa lui Francisc Neuman devenise favorita întrecerii, după parcursul din sezonul de toamnă. Adalbert Kovacs a lăsat „o primă impresie excelentă”, titra Gazeta Sporturilor după debutul centrului-înaintaș care marcase de patru ori într-un meci amical disputat în compania selecționatei Aradului.

Un tip foarte bine făcut. Ce jucător!”, își amintește Dionisie Piroș, martor al acelor vremuri.Avea un simț al porții extraordinar. Când s-a pus problema să fie adus la Arad, a jucat un meci de probă în care a marcat trei goluri de la 20-25 de metri, imediat s-a semnat contractul, s-a văzut că știe. Era agresiv, la fel ca și Lorant. Echipa era dominată de tehnicitate, dar cei doi erau în forță”, adaugă profesorul azi în vârstă de 90 de ani.

În campionat, primul câștigat de ITA, Kovacs a avut procentaj maxim: 13 meciuri – 13 goluri! A intrat și în circuitul echipei naționale, pentru care a jucat de trei ori.

Anul următor, a fost iar la înălțime, cu 19 goluri marcate, în antologie rămânând un hattrick reușit în poarta echipei ASA București (Steaua de mai târziu) într-un meci disputat la București. A fost 6-0 pentru arădeni, Stiebinger a semnat și el un hattrick. „Trebuie să câștige ITA campionatul. Este echipa cea mai constantă, cea mai regulată, există o disciplină și o ambiție pe care greu cred că o putem întâlni la altă grupare. Jucăm pentru echipă și asta ne va aduce cel de-al doilea titlu național”, se confesa Adalbert Kovacs în paginile revistei ”Stadion”. A avut dreptate, iar triumful a fost dublat de bucuria câștigării primei Cupe a României, 3-2 cu CFR Timișoara, scorul fiind deschis chiar de el.

Și-a trecut în palmares încă două trofee cu formația roș-albă – titlul cu numărul trei, cel din 1950, și Cupa României din anul 1953. Pe atunci banderola de căpitan îi era prinsă pe braț. A fost ultimul său an la Arad, dar putea privi înapoi cu mândrie, își lăsase definitiv amprenta în istoria UTA-ei. A mai jucat doi ani pentru Locomotiva (CFR) Timișoara, apoi s-a retras.

S-a stins din viață spre sfârșitul verii lui 1999, lăsându-ne amintirea unui fotbalist excepțional, de care Bătrâna Doamnă își va aminti mereu cu drag, amintesc cei de la UTA, pe site-ul oficial.

Recomandările redacției