O utopie mai blândă

0
272

Unul dintre lucrurile care mă întristează cel mai mult este radicalizarea românilor. Indiferent că ar fi vorba de ultra-conservatori sau libertarieni radicalizați (în opinia mea, există și așa ceva), polarizarea societății nu poate aduce vreodată ceva bun și apelează la instinctele noastre animalice. Chiar dacă de fațadă adoptăm un rigorism moral, de orice natură, și indiferent de nivelul de educație , am ajuns cu toții (mă includ cu lejeritate) foarte inflexibili.

Soluțiile la acest fenomen sunt diverse. Pentru cei care nu au avut ocazia să cunoască oameni diferiți de ei, care vin din alte medii și au alte aspirații, au rămas întotdeauna cărțile. Sigur, e minunat dacă citești non-ficțiune, dar până la urmă tot literatura vorbește umanității din noi. În trecut, cei mici copilăreau alături de copii din tot felul de alte medii și se împrieteneau cu ei prin inocența pe care doar copiii o pot avea. O altă parte dintre români au avut ocazia să plece, în perioada post-revoluționară, peste hotare și să dezvolte relații într-un alt mediu cultural. Acum, nu prea știu ce se întâmplă, dar oamenilor le vine parcă tot mai greu să se înțeleagă. Unui om de stânga îi vine greu să relaționeze cu unul de dreapta, naționaliștilor cu minoritățile și celor cu viziuni mai progresiviste cu cei care au printre valori păstrarea tradițiilor. Nu zic că nu a mai fost așa, doar că am fost eu prea mică. De aceea, ca să dau doar două soluții, recomand și apropierea de oameni care nu ne seamănă, cu toate precauțiile necesare.

Deși mulți au fost atrași de titlul „Arta conversației”  atunci când a murit Ileana Vulpescu, am pierdut pe undeva această artă. Când vorbim, ne răstim și suntem mereu nervoși. Asta îmi reamintește mereu că, deși cred în competiție și în competiția din mediul economic , mă enervează competiția irațională dintre oameni.

Radicali au existat mereu în istorie, dar e cumva proverbială liniștea satelor ardelenești,  în care puteau coabita mai multe minorități, în ciuda răsturnărilor de situație și a conflictelor la nivel macro. În zilele noastre, cu toții ne credem îndreptățiți să ne impunem viziunea celorlalți. Probabil de asta, deși nu sunt contra obligațiilor corespunzătoare, voi fi mereu în favoarea drepturilor democratice și a dialogului.

La fel ca în agora grecilor antici, o societate sclavagistă care a întemeiat totuși democrația, ar trebui să avem și acum libertatea de a ne spune opinia atunci când nu îi lezăm intenționat pe ceilalți. Un minim de înțelegere ar trebui să existe în orice mediu am aborda, fie că e un bar sau o platformă online. Știu că vor exista mereu derapaje care duc la agresivitate, mai ales în timpuri în care totul se schimbă atât de repede, dar cred că ar fi de dorit să începem să fim măcar mai înțelegători, dacă nu moderați.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.