Pe 9 martie 2019, într-o sâmbătă, în jurul orei 13, Ionuț Popa se ridica pentru ultima oară de pe bancă. Era banca UTA-ei, după meciul cu ACS Poli, echipa cu care reușise legendara salvare de la retrogradare, plecând de la -14 puncte în clasamentul Ligii 1, chiar după un baraj cu… UTA. Cercul carierei se închidea perfect, deși la acea vreme existau speranțe pentru revenirea în iarbă a carismaticului antrenor.
Ulterior, după aflarea diagnosticului, lui „Mister” i se mai cerea o minune. Făcuse deja atâtea. Cu „Bătrâna Doamnă” pe „Dan Păltinașanu” la acel 3-4, la Oradea, unde a promovat Bihorul, la Iași, fiind numit și Domnitor al Moldovei după o serie de rezultate istorice și, în fine, la poalele Cetății Șiria, când a salvat-o pe Poli, dar nu și propria-i mustață. De ar fi fost atât de simplu… căci minunile din fotbalul pe care-l mânca pe pâine nu pot încurca planurile lui Dumnezeu.
Și tot într-o sâmbătă, pe la ora 13, s-a ridicat. S-a ridicat din mijlocul familiei sfâșiată de durere, de lângă prieteni, colaboratori, foști elevi și oameni de rând înlăcrimați pentru a bate la o Poartă. Aici, zice-se, ți se cântăresc faptele bune și cele rele și ești lăsat sau nu să intri. Ionuț Popa nu a fost ușă de biserică, nici nu a clamat acest lucru vreodată, dar are destule argumente pentru un loc Acolo, Sus. Și, oricum, sunt pregătiți mii de oameni să vorbească pentru el.
Suporterii UTA-ei sau cel puțin o parte dintre ei ar fi depus oricând mărturie pentru o faptă rea. De neiertat, în viziunea lor, petrecută în primăvara anului 2010. Că îi macină și azi
s-a văzut prin absența lor de la ultimul drum al lui „Mister”. Au venit fani ai Iașului de la 700 de kilometri distanță, pentru un ultim omagiu și tonul aplauzelor. Cei ai „Bătrânei Doamne” s-au simțit, probabil, și astăzi, trădați.
Până la urmă, e dreptul lor, mai ales atunci când iubești cu patimă, necondiționat. Și, poate, Ionuț Popa le-a greșit. Acum un deceniu, sau cu alte ocazii, însă, cu siguranță, inima sa a bătut mai mereu pentru culorile „roș-albe”. A fost într-o altă tabără doar fizic, cu sufletul niciodată. Poate un astfel de om merită iertare măcar azi, când bate la Poartă. Și-ar dori ca un copil ca peste două luni să poată privi din Loja sa revenirea UTA-ei acasă, în Calea Aurel Vlaicu, pentru un meci de Liga I. Își va lua șapca pentru a o arunca la o ratare, dar și năravul de a face tumbe dacă iese bine.
Și, poate, în elită arădenii se vor întâlni cu ieșenii, care astăzi, coincidență sau nu, au câștigat primul lor meci de la reluarea play-outului și au pasat „lanterna roșie”. Rednic, Cristea și restul ieșenilor i-au dedicat victoria lui „Mister”, la plecare. La Arad încă se cântăresc faptele bune și cele rele, iar Ionuț Popa a ajuns la Poartă.

Recomandările redacției