Halmagiu 1 Halmagiu 2 Halmagiu 3 Halmagiu 4 Halmagiu 5 Halmagiu 6Vrând să luăm „pulsul” comunei, sâmbăta trecută ne-am deplasat în singurul loc în care puteam să efectuăm această operaţiune gazetărească: piaţa din Hălmagiu. Am prins o zi cam ploioasă, de toamnă timpurie, când cerul este mohorât şi norii vin, pale, pale, peste sat. Probabil că din acest motiv şi piaţa de animale a fost una destul de modestă: câteva vaci, câţiva porci şi câteva zeci de oi. Rar de tot câte o capră sau două, câte un tuluc sau o viţea de lapte. Aşa se face că ne-am îndreptat paşii mai mult înspre piaţa de ciubere şi accesorii gospodăreşti, dar şi aici cumpărătorii erau destul de puţini. Este o legătură direct proporţională între numărul cailor din zonă şi deverul hamurilor şi al harnaşamentelor, astfel că nici negustorii de astfel de produse nu se pot lăuda că o duc prea bine în aceste zile. Cu toate că în zona noastră muntoasă caii încă sunt folosiţi pentru tracţiune – mai ales în zonele în care tractoarele nu prea au acces – tot mai mulţi dintre gospodari au început să-şi achiziţioneze tractoare de diferite dimensiuni şi utilaje pentru uzul gospodăresc. Dar caii şi boii, cu toate că sunt o prezenţă din ce în ce mai rară, totuşi se mai pot vedea pe dealurile şi pe coastele munţilor, trăgând care încărcate cu fân sau arând prin locurile greu accesibile tractoarelor. Aşa se face că oamenii mai au nevoie de câte un ham, de câte o funie sau de câte o pereche de căpestre. Ba, în ultima vreme, există tot mai multe solicitări pentru şei şi pentru harnaşamente de călărie, semn că industria turismului începe să prindă iarăşi rădăcini în Ţara Moţilor. I-am întâlnit, de asemenea, şi pe moţii coborâţi din munţi cu ciubere şi cu tot felul de butoaie de uz gospodăresc. În cazul lor, piaţa a fost una destul de bună, deoarece anul în curs a fost unul cât se poate de bun pentru fructe. Iar prunele, merele sau perele fermentează cel mai bine în butoaie de lemn, astfel că gospodarii din comuna Hălmagiu şi din împrejurimi au cumpărat destul de multe astfel de produse de lemn. Şi în cazul ciubărarilor se constată şi unele schimbări în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiei, tot mai mulţi dintre ei fiind văzuţi peste vară prin staţiunile turistice, vânzând produse artizanale din lemn, pe care le cioplesc de-a lungul iernii. Chiar mai mult, am găsit destule oferte de astfel de produse şi pe internet, piaţa virtuală fiind în plină ascensiune şi pe meleagurile noastre. O altă aglomeraţie de oameni am văzut-o, sâmbăta trecută, în jurul tarabelor din piaţă unde se pregăteau produsele din carne produse la carmangeria cunoscutului om de afaceri din zonă, Gelu Sida. Oamenii se cinsteau cu câte o porţie de mici sau de virşlii de capră, cu câte un grătar cu murături sau cu frigărui sau alte delicatese de sezon. Faima produselor de carmangerie ale domnului Gelu Sida a depăşit cu mult graniţele judeţului nostru, iar afacerile merg destul de bine. Mai ales virşlii de capră au devenit un adevărat brand local, existând mulţi arădeni care bat săptămânal drumul Hălmagiului pentru a se aproviziona cu astfel de produse. Şi, dacă tot vorbim despre răsfăţul culinar, nu putem trece cu vederea nici produsele tradiţionale de ţuică de fructe din zonă, care au mers c ât se poate de bine şi în acest an. Cu toate incertitudinile legislative din domeniu, cazanele de ţuică au început să funcţioneze la foc continuu, astfel că până la primăvară se vor produce zeci de tone de rachiu de fructe. De fapt, ţuica de cireşe amare de pădure este iarăşi un brand al Ţării Hălmagiului, după care vine ţuica de pere, cea de prune şi, la urmă, cea de mere. Pe de altă parte, chiar dacă anul a fost unul cât se poate de secetos şi fructele au rămas destul de mici, cantitatea de zahăr a fost una foarte mare şi producţia fructiferă este, astfel, predilectă pentru făcutul ţuicii. Aşa se face că piaţa hălmăgeană de sâmbăta trecută a avut parte şi de câţiva meşteri de etnie romă, specializaţi în produsul cazanelor de ţuică. Este o îndeletnicire tradiţională a acestei etnii, care prelucrează metalul din tată în fiu, făcând cazane de ţuică din aramă, burlane şi cetârne pentru case sau ocupându-se cu potcovitul cailor. După un păhărel sau două de ţuică, oamenii au început să vorbească despre unele-altele care se mai petrec prin comună, inclusiv despre subiectul la ordinea zilei, care ţine de suspendarea primarului Ţoca. Sunt destul de mulţi cei care afirmă răspicat că, în ultimii patru ani, s-au realizat investiţii la noi în comună câte nu s-au făcut în ultimii patruzeci de ani, iar faptul că primarul a ajuns să fie suspendat din funcţie nu este un lucru bun. Cât despre mersul lucrurilor prin ţară, cei mai mulţi sunt de părere că acestea nu se îndreaptă într-o direcţie prea bună. Oamenii resimt nevoia înfiinţării unui centru de colectare a laptelui în zonă, pentru ca să-şi poată valorifica acest produs în condiţii de rentabilitate şi se gândesc tot mai mult să se orienteze către producţiile ecologice, mult mai bine plătite. Dar, pentru aceasta este nevoie de organizare şi de investiţii. Cât despre investiţii, alături de străzile asfaltate din Hălmagiu, de trotuare, de şanţuri, podeţe şi de reţelele de apă curentă şi de canalizare, oamenii au discutat pe îndelete şi despre moderna staţie de epurare a apei, care a fost dată de curând în folosinţă.

Recomandările redacției