Am ajuns să trăim, din păcate, vremuri în care animalele sunt mai protejate decât oamenii. Drepturile câinilor, pisicilor, cailor, porcușorilor de Guineea, ale șerpilor și ale altor viețuitoare sunt apărate de tot felul de ONG-uri apărute ca ciupercile după ploaie, aflate într-o goană nebună după fonduri, astfel încât reprezentanții lor sar trei metri în sus, că în jos e probabil mai periculos, când vreo pisică iese șifonată din confruntarea cu un cățel, dar tac ca porcu-n cucuruz când un copil este aproape omorât de un câine violent, despre care umblă vorba-n târg că ar fi recidivist, adică a mai făcut isprăvi asemănătoare. Sigur, în fond și la urma urmei, primii vinovați sunt stăpânii, care ar trebui să ia toate măsurile ca animalul să nu atace oameni nevinovați pe stradă, să nu fugărească copiii ca pe iepuri, dar lucrurile sunt mult mai complexe, iar oengiștii de la Labă, lăbuță, sau de la Apărați cucuveaua și șoarecul din magazii, ar trebui să se gândească ce este de făcut, să facă activități de pre­venție, nu să toace degeaba banii pe care îi obțin de la iubitorii de animale. Rușine, domnilor, rușine…
Sigur, animalele nu trebuie maltratate, nu trebuie chinuite, iar cei care fac acest lucru, nu au decât să plătească. Dar se impune luarea unor măsuri și atunci când un animal atacă un om, mai ales un copil, pentru că, la o adică, viața unui copil valorează infinit mai mult decât viața unui câine, chit că patrupedul este hrănit numai cu „pastile” de sute de lei kilogramul, semn că proprietarul are bani și vrea să arate tuturor acest lucru, bătându-și joc de ei. În tot acest timp, familiile sărace de abia își duc traiul de pe o zi pe alta…
Dar ce să ne mai mirăm, când trăim într-o societate în care toate valorile au fost date peste cap, când drepturile pușcăriașilor au o valoare mai mare decât drepturile oamenilor cinstiți, când persoanele cu anumite înclinații sexuale fac propagandă pentru comunitatea lor, organizează parade de prost gust și își exhibează apucăturile, iar „tradiționaliștii” sunt condamnați când încearcă să-și expună punctul de vedere, când intelectualii sunt călcați în picioare de tot felul de șmecheri cu lipici la bani, când Biserica Ortodoxă a devenit ținta unor grupuri care susțin că urmăresc progresul țării, dar care nu fac altceva decât să sape la temelia ei, când procurorii de tip „Portocală” reușesc să ia fața colegilor onești tocmai pentru că sunt gata să facă orice pentru „cauză”, când a devenit „nepotrivit” să vorbești, în Europa mai ales, despre faptul că țara ta are de recuperat niște teritorii furate de Hitler și Stalin, când munca nu este răsplătită, în shimb nemunca este premiată.
În încheiere, nu pot să nu spun că toată această inversare a scării valorilor, a fost posibilă din cauza unor excese de corectitudine politică. Grupurile minoritare, cei care promovează tot felul de utopii și drepturi mai mult sau mai puțin normle s-au organizat foarte bine, au obținut finanțarea necesară și au început să lucreze la schimbarea lumii. Din punctul de vedere al oamenilor normali, rezultatele lasă însă mult de dorit, dacă s-a ajuns până acolo încât soarta unor câini să fie invidiată și de unii oameni.

Recomandările redacției