Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de credincioșii ortodocși și catolici. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.
La Covăsînț
La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii. Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul. De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”. În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”. Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Transilvania, a fost la origini o practică ritual circumbulatorie, cu funcţie apotropaică, menită să ferească gospodăria de rele, prin înconjurarea casei, grajdului, pomilor din grădină şi în acelaşi timp o practică menită să aducă prosperitatea, prin urările, care se făceau când grupul ajungea la casă, la grajd („Vaci lătpoase şi cărnoase/Boi bălţaţi viţei tărcaţi etc”). Cu vremea, vechile semnificaţii s-au pierdut, copii începând să facă zgomot cu clopoţeii şi strigând ca să alunge dihorii, şobolanii şi şoarecii. Pentru umblatul cu Ciuralexa, primeau de la gazde mere şi nuci. Azi, preotul începe să umble la sfinţitul caselor din 2 ianuarie, ca să poată termina până la Bobotează tot satul. Începe de la nr. 1, şi este însoţit de copii îmbrăcaţi dieci şi de cantor. I se dă doar bani. În perioada interbelică, în Covăsânţ era datina să se cânte în această zi „Colinda la Botezul Domnului”: În marginea râului/În râul Iordanului/Vedem lucruri minunate/De toţi sfinţii lăudate/O minune. Isus veni la Iordan/Şi-ntâlneşte pe Ioan/Am venit să mă botezi/Pe Adam să-l mântuiesc/Ioan se cutremură/Lui Isus se închină/Umilit şi prea smerit/Ioan lui Isus i-a zis/Cum vin eu să te botez/Că sunt smerit sluga al Tău/Căci tu trebuie să mă botez/Umil slugă ce sunt eu (…) Când Isus s-a botezat/Iordanul s-a speriat/Cursul apei s-a schimbat/Şi-ndărat el a plecat (…).
La Șicula
În Şicula, la Bobotează, un obicei des întâlnit este „Sfinţitul casei” sau „alduitul casei”. Acest obicei este practicat de băieţii care merg cu „ciuralexa”, o înconjurare rituală de către băieţii curaţi ai casei, cu rol de a alunga duhurile rele. La Şicula, acest obicei cu „roluri auguriale”, prin versurile rostite, are şi un caracter agrar. Anul agrar, care este „întruchipat” de un personaj mitologic, „Alexa”, care a murit, semnificând terminarea vechiului an, dar şi pregătirea pentru cel ce vine, prin urările de belşug. Acest obicei străvechi se mai păstrează încă în Şicula. Tot la Bobotează, preotul umblă din casă în casă, „cu Iordanul”, de sfinţeşte casele. Şi acest obicei are rol protector asupra gospodăriilor, după ce fiecare creştin sărută crucea. Perioada sărbătorilor de iarnă, care începe cu Ajunul Crăciunului, este una de veselie şi se termină cu Sfântul Ioan. În această zi se întâlneau cei ce purtau numele de Ioan şi petreceau cu muzică şi băutură. Odată terminate, sărbătorile de iarnă, se intra în „câşlegi”, perioadă care durează până la „zăpostire” (lăsatul secului). Era perioada când se pot face nunţi. Cel care se căsătoreşte primul în „câşlegi” se spune la Şicula, că „a dezlegat luminile”
La Șepreuș
Se sfințește apa în biserică și toți credincioșii își iau apă. În ajun de Bobotează, preotul umblă prin sat, însoțit de cantor, cu „Iordanul”. El sfințește casa și gospodăria iar la plecare lasă apă sfințită și busuioc. Apa sfințită este bună de boli, se păstrează în casă vreme de un an. Se bea și se fac frecții cu ea.
La Căprioara
Preotul umblă cu crucea prin sat, ca să sfinţească casele, în 5 ianuarie. El este însoţit de cantor, de un crâznic şi de doi dieci(copii). La fel ca în trecut, şi acum oamenii îi pun preotului „câte o ţâră de fasole şi bani”; „mazăre în farfurie şi bani, 5 lei, 2 lei, care cât putea”. La plecare, popa lasă câte un fir de busuioc, pentru fetele din casă, de noroc. Mai demult, apa nu s-a sfinţit în biserică ci afară, la o cruce lângă care era un izvor. Oricât de frig ar fifost oamenii participau la această sfinţire. După aceea se duceau în biserică.
În cartierul Micălaca
În preajma Bobotezei, preotul umbla prin să sfințească casele. Acest umblat „cu Iordanul” trimite la Botezul pe care Isus l-a primit în apa Iordanului. De altfel și ajunul Bobotezei era ținut odinioară cu post, curățenie trupească și sufletească, ca zi ce precede momentul nașterii spirituale a lui Isus. Se credea că cine postește în această zi va fi sănătos tot anul. În ziua de Bobotează se sfințește apa la biserică. Toată lumea își duce și azi apă sfințită acasă și o păstrează tot anul, pentru sănătate la oameni și animale.
În cartierul Sânicolaul Mic
Boboteaza era, încă din trecutul îndepărtat şi până în zilele noastre, o sărbătoare aşteptată şi respectată. În ajunul Bobotezurii, preotul mergea pe la casele oamenilor cu Iordanul, pentru sfinţirea caselor, în credinţa că aceasta ar feri casa şi toate bunurile de relele de peste an. Cu mulţi ani în urmă, acest eveniment era şi o mare bucurie pentru copiii de şcoală de prin clasele IV-V, care se îmbrăcau „dieci” şi însoţeau preotul cu Iordanul, cântând cântecul consacrat pentru aceastăocazie: „În Iordan botezându-te, Tu, Doamne”. Era un frumos obicei ca perechi de tineri să se întreacă în ornamentarea ciubărului cu care se ducea apă pentru sfinţire la Bobotează, însă acest obicei s-a pierdut.
(Surse: Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi – Monografia comunei Covăsînţ, Editura Mirador 2012; Morariu M. Radu Ioan – Şicula, monografie etnografică; Rodica Colta, Doru Sinaci, Monografia comunei Șepreuș, Editura Mirador 2012; Rodica Colta, Doru Sinaci, Ioan Traia, Căprioara. Monografie, Editura Mirador 2011; Augustin Mureșan, Doru Sinaci, Rodica Colta, Felicia Oarcea – Micălaca. Monografie, Editura Mirador 2010; Vasile Motocea, Sînicolaul Mic, așezarea cu cinci cimitire, editura Mirador 2012.)
Caseta:
Preoţii merg pe la casele credincioşilor şi le binecuvântează
În perioada premergătoare Botezului Domnului, preoţii ortodocşi merg pe la casele credincioşilor cu Botezul şi le binecuvântează locuinţele, prin stropire cu apă sfinţită. Deoarece în multe dintre parohiile din municipiul Arad sunt doar 2-3 preoţi, iar numărul locuinţelor arondate este între 800 şi 2.000, slujitorii altarelor au început sfinţirea caselor imediat după Anul Nou, chiar dacă, potrivit tradiţiei, acest lucru se face cu o zi înainte de Bobotează. Programul sfinţirii locuinţelor a fost anunţat la biserici, la unele dintre acestea fiind afişat la pangare. De asemenea, reprezentanţii parohiilor au lipit afişe în scările blocurilor, anunţând ziua şi ora aproximativă, la care se va face sfinţirea locuințelor. Înainte de a porni cu Iordanul, preoţii sfinţesc Agheasma Mare la slujba vecerniei, sau dimineaţa la slujba Sfintei Liturghii, iar apoi încep sfinţirea locuinţelor.
(P.B.)
