Obrigado Eusebio!

Anii ’60, pe câmpul unde se află acum BAT-ul, la graniţa dintre Gai şi Kokosvaros, un grup de copii , printre care şi eu, fac alegerile. Nu alegeri prezidenţiale şi nici alegeri pentru conducerile celor două cartiere arădene. Din grupul aflat pe iarbă trebuia să se alcătuiască două echipe de fotbal. Asta era o sarcină relativ uşoară pentru că piatra ascunsă într-o mână şi ghicită de unul dintre cei doi care efectuau alegerile îi oferea  acestuia dreptul de a alege primul. Partea dificilă se ivea în momentul când componenţii unei echipe ( 4, 5 maxim în una) îşi alegeau numele de “ actor”.
-Eu sunt Pele…proclama fără drept de replică cel care  ghicea piatra. Eu sunt Eusebio spunea al doilea pentru a-i  lua prin surprindere pe ceilalţi.
– Eu sunt Garincha ( nume ocupat de către unul care şi semăna la modul original de alergare a brazilianului). Nici ăsta nu putea fi contestat.
Venea rândul  prietenilor maghiari din adunătura de pe câmp. Mişi Fluieraş era Albert, cunoscuta vedetă a lui Ferenczvaros, Jani Kiss era Bene, aripă dreaptă de excepţie a Ungariei. Şi uite aşa când începea partida (interminabilă), nu mai jucau Nelu, Mircea, Virgil, Mişi şi Jani, ci Pele, Eusebio, Albert, Garincha, Bene…
Aceleaşi nume le găseai şi-n echipa adversă.
Un fenomen asemănător îl găsim şi astăzi. „Piticii” mei de la şcoală  folosesc şi ei numele idolilor. După ce cedez rugăminţii lor care sună în modul: „Profu….aşa-i că ne lăsaţi să jucăm fotbal”..fiecare se bate pentru numele de Messi, Ronaldo, Ibrahimovici, Casillas..etc.
Azi (n.n. ieri), 5 ianuarie 2014, ies cu soţia la o cafea. Pe monitorul mare cât un perete al cafenelei citesc: „Eusebio da Silva a murit”. Soţia îmi tot povesteşte de-ale ei, urechile nu mai percep ideile venite din gura consoartei. Ochii au prelulat tot controlul şi toată atenţia: „Eusebio avea 71 de ani”. Pe 25 ianuarie făcea 72. Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri nu l-au cunoscut , nici nu erau născuţi în acea perioadă. Era poreclit „Perla Neagră” a Mozambicului. Pentru că în Mozambic s-a născut. Însă marile realizări le-a realizat în fotbalul portughez. La Benfica a jucat 15 ani realizând 727 de goluri în 715 meciuri disputate. În vara anului 1966, noi cei de pe câmpul din Gai ne gândeam la cine să apelăm să ne lase să ne uităm la televizor. Nu avea toată lumea, de color nici să nu mai vorbim. Vroiam să vedem Campionatul Mondial .Televiziunea maghiară transmitea meciuri de-acolo. Portugalia era una dintre favorite, iar în sferturile de finală urma să întâlnească echipa Coreei de Nord, o echipă cotată pe atunci ca revelaţia turneului.
În minutul 22, asiaticii conduceau incredibil cu 3-0. De unul singur, Eusebio a întors situaţia marcând 4 din cele 5 goluri, în 16 minute, ale scorului de 5-3 cu care Portugalia a câştigat. Spre deosebire de Pele, considerat ca cel mai bun jucător al lumii, Eusebio  era şi un jucător de creaţie şi marcator şi excelent executant de lovituri libere. „Perla Neagră “ a Mozambicului nu mai este. Răpus de o afecţiune a plămânilor, acei plămâni care l-au ajutat  să „are” terenurile  pe care juca.
Obrigado e adeus Eusebio! Mulţumim şi adio Eusebio!
 Ioan Hamza