De OVIDIU PALCU

Dacă este să ne luăm după cifre, arătăm bine: România a avut cea mai mare creștere economică din UE între anii 2000 și 2022, de aproape 800%. Teoretic, dar nu și practic, am umilit țări precum Spania (104%), Franța (82%), Marea Britanie (76%), Suedia (95%), Austria (111%), Italia (67%) sau chiar Germania (101%). Nu știu însă în ce măsură reflectă aceste cifre realitatea vieții cotidiene a românului de rând, care este tot mai sufocat de facturile imense, de creșterea prețurilor la alimentele de bază și de explozia lor la carburanți, energie, lemne, îmbrăcăminte și altele.

Arătăm bine pe hârtie, dar românul își plătește tot mai greu rata la bancă, dobânzile devenind inumane și cresc continuu. Banii se devalorizează, inflația este scăpată de sub control.

Ne-a crescut PIB-ul de opt ori în 22 de ani, iar politicienii noștri nu mai contenesc să își atribuie asta, deși în mare parte creșterea este necondiționată de prestația lor.

Dacă este să vorbim pe concret, atunci România nici măcar nu se regăsește într-un clasament al țărilor cu cel mai mare PIB. Nu vorbim aici despre primele zece (SUA, China, Japonia, Germania, India, Marea Britanie, Franța, Canada, Rusia sau Italia), dar în fața noastră sunt cam majoritatea țărilor pe care le-am „învins“ la creșterea economică.

Politicienii noștri ar putea în schimb să se laude cu datoria externă pe care a acumulat-o țara noastră și care sunt consecințele creșterii ei.

Datoria externă totală a României, publică şi privată, a ajuns la un total de 137,2 miliarde euro.  Este adevărat că nu ne numărăm printre statele cu cea mai mare datorie externă, sunt altele care s-au îndatorat cu mult mai mult decât noi, dar totuși dezavantajul este de partea noastră, având în vedere că România strânge puţini bani la buget – 30% din PIB, faţă de o medie de peste 40% în celelalte state membre.

La ora actuală, România se poate „mândri“ cu cel mai mare deficit bugetar din UE, iar deterioarea situației finanțelor publice în ultimii ani a fost de departe cea mai accentuată. Toate țările UE și-au redus deficitul bugetar, iar multe au înregistrat chiar excedente, România constituind o excepție, iar deficitele bugetare mari vor duce mai devreme sau mai târziu la creșterea și mai mult a datoriei publice, cu toate consecințele sale: reducerea acelei părți din venitul național care este economisită, din care rezultă automat creșterea ratei dobânzii și reducerea investițiilor; instituții slabe sau inadecvate;  afluxuri mici de capital străin; inflație ridicată; competitivitate redusă a economiei naționale; șomaj ridicat; sector bancar fragil; creșterea cheltuielilor bugetare cu plata anuităților.

Fiind obligat să supraviețuiască, statul va neglija investițiile publice din instrastructură sau le va acoperi prin creșterea impozitelor și taxelor.

Nu în cele din urmă, creșterea datoriei duce la creșterea riscului de țară, a primelor de risc, ceea ce determină majorarea costurilor finanțării statului și poate pune în pericol solvabilitatea acestuia.

În final, totul se va răsfrânge asupra populației și a întreprinderilor, prin creșterea dobânzilor de către creditori.

Text preluat de pe https://www.facebook.com/OvidiuIulianPalcu

Recomandările redacției