Istoria Aradului este ceva ce stă ascuns printre ziduri, în biblioteci, în poveștile transmise din tată-n fiu, istoria este prezentă la fiecare colț de stradă. Dar, istoria , se manipulează, se impregnează cu politică, se maculează, apoi se uită.
Aradul păstrează puține urme materiale care să dovedească că am fost dintotdeauna un oraș semnificativ, că aici s-au inaugurat, atâtea premiere naționale și chiar europene. Există puține urme materiale, dar și acestea într-o stare precară, aproape de dispariție.
Istoria noastră vreme de 50 de ani, pe vremea comunismului, și chiar în ultimii 25 de ani, este una mincinoasă, menită să preamărească idolii prefabricați. Iată pentru ce, nu se știe că primul automobil a fost fabricată la Arad, că am fost primul oraș cu telefonie automată, că am avut apa și canalizarea printre cele mai moderne din Europa. Am avut fabrici textile, metalurgice, competitive la vremea respectivă. Am avut o industrie diversificată, ce fabrica cărămizi, clopote, becuri , industrie alimentară, iar în județ circula trenul electric.
Toate acestea au dispărut fără urme, vândute, apoi dărâmate cu sânge rece, fără ca cineva să-și amintească că acolo s-a fabricat ceva și pentru care au lucrat mii și mii de oameni.
Din sistemul de canalizare, realizat în cel mai modern sistem –SISTEMUL SHONE – printr-o minune – a rămas intactă o singură stație, din cele 6 construite , pe Bulevard, la Burza. Pro Urbe a încercat, fără succes, să solicite amenajarea și aranjarea stației ca pentru vizită; un locul unde ghizii să vorbească vizitatorilor despre cel mai modern sistem de canalizare, o poveste interesantă și palpitantă. Astfel, a fost prezentat proiectul virtual , la toate nivelurile conducătoare din oraș, și am constatat cu surprindere că povestea cu Pilat din Pont a devenit actuală. Toți au promis, toți au fost încântați, toți au primit dosarul, și toți, fără explicații au lăsat vălul uitării să acopere stația Shone.
Un fleac! Acum ne preocupăm de lucruri importante, bunăoară de construit pe spațiul verde, în parc, cum să-i spunem, o construcție semnificativă pentru personal. Noroc că la stația Shone , atunci, în 1896 nimeni nu s-a gândit la o asemene construcție, pe care , ori cum, primarul Gyula Salacz (1875-1901) ar fi măturat-o în 24 ore, iar noi, astăzi, ghinion, nu aveam ce restaura.
