Opinii civice

Edilii arădeni şi-au propus să amenajeze o parcare publică în subteranul actualului parc din spatele Primăriei. În replică, câţiva activişti din zona societăţii civile locale au iniţiat o acţiune de protest, militând pentru conservarea actualului „Parc Eminescu” şi pentru abandonarea proiectului municipalităţii legat de amenajarea parcării cu pricina. Din punctul meu de vedere, consider că civismul arădean ar trebui să depăşească spiritul îngust de „gică-contra” afişat până acum. Vă mai amintiţi de înverşunarea cu care aceeaşi societate civilă a luptat în contra construirii unui al doilea pod rutier peste Mureş în Aradul Nou, motivând că această anexă rutieră ar contamina valoarea istorică a „Podului Traian”? Şi aşa am irosit o finanţare europeană pentru a construi încă un pod rutier peste Mureş… Vă mai aduceţi aminte de „răcnetele civice” împotriva amenajării noului Parc al Copiilor în zona Polivalentei, sau despre protestele în contra amenajării parcului din Pădurice? Astăzi, ambele locaţii sunt pline de arădeni şi toată lumea se bucură de eficienţa urbanistică a acestora. Revenind la societatea civilă arădeană şi la proiectele pe care aceasta ar trebui să le susţină, oare nu ar fi mai nimerit să vedem ce se mai întâmplă cu Cetatea Aradului sau cu (,) Casa de Cultură a Sindicatelor? N-am văzut până acum niciun protest public în favoarea retrocedării către arădeni a Cetăţii Aradului, după cum n-am cunoştinţă despre niciun sindicalist care să fi ameninţat cu greva foamei din cauza faptului că la Casa de Cultură a Sindicatelor nu s-a mai produs niciun act cultural în ultimele două decenii, că acest imobil minunat este tăiat de la încălzire şi că riscă să se prăbuşească de pe-o zi pe alta. Din nefericire, societatea civilă românească – iar cea arădeană nu face excepţie – a suferit extrem de mult de pe urma contactului pă­gubos cu factorul politic, care i-a denaturat rostul şi idealurile. Ali­anţa Civică, care pornise atât de frumos în Piaţa Universităţii, s-a prostituat, ulterior, în Partidul Ali­anţei Civice, iar Vatra Româ­neas­că şi-a epuizat pornirile-i valoroase de după 1990, contaminându-se cu PUNR şi cu PRM. Cu toate acestea, astăzi este nevoie mai mult ca oricând de o societate civilă valoroasă, care să reprezinte interesele majorităţii cetăţenilor. Altfel, ne vom trezi cu exprimarea unor tendinţe „civice” dintre cele mai năstruşnice, iar după ce vom ajun­ge să scoatem Religia din şcoli – sub presiunea „civiştilor” atei – degea­ba vom cheltui bani să înfiinţăm fundaţii care să lupte împotriva sinuciderilor, împotriva drogurilor sau devierilor sexuale…