Opinii – Dreptul de a fi diferit

A fi diferit este un drept al fiecăruia, al tuturor oamenilor li­beri. Dar acest drept, de a fi diferit, pe parcursul timpului, a fost, fie o frână, fie un stimulent în dezvol­tarea societății.
Dacă revenim acasă, la Arad, referindu-ne la urbanismul local, bunăoară în arhitectură, de cum am scăpat de restricțiile barocului, fiecare proprietar a vrut să fie diferit,  iar Secessionul nu ar fi Secession, dacă n-ar fi astfel. Așa s-a născut stilul Secession. Priviți cu luare aminte Bulevardul și-mi veți da dreptate, fiecare palat este diferit, adică unul este mai frumos ca celălalt, creat într-o lume optimistă, ne întunecată.  Este momentul când se năștea muzica vieneză. O familie de muzicieni, cei din familia Strauss au compus această muzică, fiecare partitură fiind mai frumoasă ca cealaltă, adică diferită.
Aradul a avut câțiva arhitecți, Szantay, Tabacovici, Steiner, Kover și alții, mari maeștri ai frumosului, care s-au întrecut între ei, creând, și astfel rezultând orașul acesta, al meu, cel mai minunat, cel mai fără pereche. Au fost materializate fanteziile creatoare ale arhitecților, pentru a încânta, pentru a fi diferiți, de parcă toți arhitecții au respectat un cod al stilului, iar cei ce au desco­perit stilul următor în arhitectură, numit  interbelic – și-au am­pla­sat clădirile în plombe ori compact, fără să se deranjeze reciproc, într-o armonie perfectă. Despre perioada comunistă nu merită să amintesc, s-a dărâmat ce a fost frumos și s-au construit ghetouri.
A urmat binecuvântata Revo­luție, după care ca dintr-un vulcan a izvorât o arhitectură colosală, supralicitând dreptul de a fi diferit, după un gust ce contemporanii l-au numit – așa au vrut mușchii proprietarului. Iar arhitecții, uitând de „jurământul arhitectului” elaborat și respectat încă de pe vremea arhitectului Szantay au executat orbește comanda, parcă într-o hip­noză provocată de aroma dolarilor. Așa au apărut monștri. Și la Arad au apărut asemenea monștri, dar mai puțini, comparativ cu alte regiuni din sudul sălbatic.
Manifestarea dreptului de a fi diferit la arădeni a reapărut tot după alduita Revoluție. Manifestat în mărunțișurile cotidianului, bu­năoară diferiți sunt aceia care scot eșapamentele cazanelor de în­căl­zire, unde „vrea mușchii lor”, taman printre decorurile secession ale fațadei. Diferit, n-ai ce zice. Ori, unii încadrează geamurile pe fațada monumentului istoric, cu rame ca de spital, albe. Diferiți și aceștia, se vede de la o poștă. Alți arădeni folo­sesc poarta pietonală a casei, stil secession, drept avizier, contra celor ce cutează să-și par­cheze mașina. Apoi doar cei diferiți, la judecată, cară punga cu gunoaie în portbagajul mașinii până pe malul Mureșului, în Micălaca. Cred că lupta cu aceste mărunțișuri ne consumă toate for­țele până să ajungem să câștigăm întrecerea pentru Capitală cultura­lă. Aceste gunoaie sub preșuri.
Deci, să începem să luptăm cu cei ce-și iau dreptul de a fi diferiți, după clișee de periferie, ori din ță­rile cele mai înapoiate. Hai să ne plasăm într-o zonă diferită de cei ce nu vor, nu pricep și fug de cinstea de a fi Capitală culturală.