Opinii – O singură dată într-un an înflorește faleza

Mă încumet să vă vorbesc, despre ceva  ce nu-i din domeniul urbanismului, nu-i politică, nici economie, nici cutume și nici DNA, este ceva din domeniul culorilor, al miresmelor din adierea vântului, și al bujorilor din obrajii copiilor.
Florile înfloresc pretutindeni și iarba, de un verde crud, lucește în razele piezișe ale soarelui. Dar nicăieri, vă asigur, culorile nu-s mai frumoase, mai vesele, mai vii ca pe Faleza Mureșului. Veniți, vă adresez invitația, cu căldură,  cu încântare, din suflet, veniți pe Faleza Mureșului de unde se vede și apa strălucind, ca  argintul, în soarele dimineții. Veniți bunicilor cu nepoțeii, hai și tu, îndrăgostitule, hai cu iubita, și te vei pierde printre perechi, venite să-și asculte șoaptele, pășind agale, și atât de banal, ținându-se de mână. Pe faleză vei vedea patinatorii pe rotile, unul mai grozav ca altul, șerpuindu-se printre grupurile la plimbare, ori trecând în trombă, speriind bunicii. Vin și bicicliști, să-și etaleze pegasurile, unele vechi cu sclipiri de alamă lustruită cu sidol, altele noi, ultimul răcnet al tehnicii, cu 12 trepte de viteză.
Veniți pe faleză, numai astăzi, poate și mâine, „ploaia de  aur”  irizează cu cel mai viu galben. Veniți să o surprindeți în toată splendoarea, până nu-i cad petalele și-i cresc frunzele, când devine o tufă obișnuită. Acum prunusul frapează, cu coroanele globulare, din mii de flori, ca mingile uriașe, în toate nuanțele, de la alb până la bordo, proiectate pe un fundal verde gri, ca într-o expoziție. Prunusul, model pentru zeci de tablouri cum doar pe faleză se află. Mai aveți ocazia unică de a vedea trandafirul în sute de exemplare, toate cu frunzele înfrigurate, doritoare de căldură, închise la culoare – dunkelmagenta – (după lexiconul culorilor), cum doar acum se pot vedea, mai târziu, frunzele se fac verzi, obișnuite și demodate. Ceilalți copaci ornamentali abia își arată mugurii, invidioși pe – ploaia de aur – de parcă n-ar dori să o  concureze.
Pe faleză, ca într-o permanentă expoziție canină, defilează patrupedele la pas, maiestos, mirosind cu nesaț în dreapta și stânga, având aerul că ele își scot la plimbare stăpânii. –„Hai mai repede, mă obosești să te trag atâta, mârâie Zdreamță, privind în spate”. Se plimbă așadar, omul și câinele,  legați din prietenie cu un șnur, aproape invizibil.
Hai astăzi pe faleză, lume bună, voie bună, culori și prieteni, vino, că doar tu lipsești. Să-ți amintesc că faleza doar pentru câteva zile este în sărbătoare, apoi primește aerul de recrut tuns cazon de coasele cu trimer, dar vino și atunci, miroase a fân cosit proaspăt. Hai pe faleză, lasă-ți baltă toate interesele pentru o după masă.