Următoarea pildă i se atribuie lui Esop, înţeleptul grec al antichităţii. Se spune că odată, un măgar avea drept stăpân un agricultor. Munca la câmp i se părea măgarului grea, iar mâncarea puţină, aşa că îi ceru lui Zeus să îi schimbe stăpânul.

Zeus îi îndeplini ruga şi măgarul ajunse la un cărăuş. Poverile erau grele, drumurile lungi şi măgarului i-a fost mai greu. L-a rugat din nou pe Zeus să îi schimbe stăpânul. Zeus i-a spus că e ultima oară când îi îndeplineşte o dorinţă.

Măgarul a ajuns la un tăbăcar care îl bătea. Gemând, măgarul se gândi că a ajuns şi mai rău, la unul care îi tăbăceşte pielea şi acum, când e viu şi i-o va tăbăci şi după ce va muri.

De multe ori, în viaţă ni se întâmplă să avem posibilitatea să alegem, să luăm o decizie importantă sau să hotărâm asupra a ceva ce ne marchează soarta. Cam aşa e şi atunci când mergem la vot, când ne dăm şi noi, vulgul cu presupusul asupra celui mai bun politician, celui mai bun partid sau celei mai bune orientări politice.

Ca unul care sunt destul de echidistant la orientările de dreapta sau de stânga ale politicii româneşti, mă mir până la stupefacţie de felul cum se screm partidele să realizeze ceva în ţara asta. Şi nu reuşesc. Am să mă explic prin exemple. Să zicem că la Putere se află Dreapta. Care, de bine, de rău demarează proiectele pe care le socoteşte de cuviinţă, pentru a împinge România cât mai sus spre dezvoltare. Proiecte bune sau rele, dar proiecte. La fel face şi Stânga, când ajunge la Putere: promovează legi planuri, proiecte de dezvoltare, în aşa fel încât România să se dezvolte cât mai mult, cât mai repede, să fie în rând cu lumea, cu Europa. Amândouă, Dreapta şi Stânga (mijloc nu există, s-a contopit), îşi suflecă mânecile şi purced la realizarea acestor proiecte de viitor. Astfel, prin aceste planuri se începe modernizarea agriculturii, lărgirea investiţiilor, atragerea investitorilor străini, crearea de locuri de muncă, modernizarea învăţământului etc. Dacă toate acestea s-ar fi realizat, România era sus, în fruntea Europei. Problema  este că la noi nu ştie Dreapta ce face Stânga. Sau ştie dar nu e de acord. Şi se opun din toţi rărunchii, atunci când vin la Putere. Toate proiectele începute de Stânga când era la Putere se sistează atunci când ajunge în Opoziţe. Şi invers. Din această cauză România stagnează. Concret:  podul foarte util peste şoseaua spre Curtici şi peste liniile CFR a fost gata-gata să fie finalizat. Şi se finaliza dacă PDL rămânea la Putere. Dar au ajuns în Opoziţie şi actuala Putere a sistat lucrările urgent. C-aşa-i în politica românească, dacă o parte a politicii face ceva, cealaltă desface, fără nici o judecată.

Eu cred că de fapt PDL n-a vrut să se termine podul de la Centura Aradului.  Dacă ar fi vrut cu adevărat să-l termine, opreau lucrările înainte de alegeri; pentru că  ştiau că PSD-ul reîncepea lucrările şi-l termina, ca să facă în ciuda PDL-ului. Şi eram cu podul gata. Fraţi de la PSD! Şi voi, înainte de a pleca de la guvernare sistaţi toate lucrările importante! În acest fel PDL le va porni, ca să vă facă în ciudă. Şi România va progresa.

Aşa-i în politica românească: sunt două partide: Puterea, adică Gică Contra I şi Opoziţia, adică Gică Contra II.

Iar noi, plebeii, ca măgarul lui Esop: plimbându-ne de la Putere la Opoziţie ni se va pune pielea pe băţ, gata tăbăcită. Ăsta-i adevărul!

Dar uite ce zicea George Orwell, autorul cărţii „Ferma animalelor“: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă! Este complice.“

Recomandările redacției