Orașul cioburilor…

Da, a mai trecut un Revelion. Încă unul trist, cum de altfel sunt mai toate in Aradul ultimilor ani. Într-un oraș tot mai puțin luminos şi luminat, dar din ce în ce mai gri şi mai trist. Un alt semn este acela că la câteva zile după trecerea în noul an, urmele petrecerii încă se vedeau pe mai toate arterele centrale. Despre cele secundare nici nu mai vorbim. Cioburi în foarte multe locuri. Semn că nu s-a făcut curățenie cum trebuie. La prima vedere de vină ar fi firma care face acest serviciu. Că nu şi-a făcut treaba cum trebuie. Dar, după o privier mai atentă vina cea mare aparţine chiar administrației orașului. Care nu de mult, chipurile vroia sa ducă Aradul înainte. Iar acum nu poate să gestioneze o situaţie simplă, cum ar fi curăţenia după spectacolul de Revelion. Asta tot așa, în nota altui…şlagăr trecut care spunea că suntem în faţă. Mă rog, am fost. Așa că acum, nu ne rămânea decât sa mergem înainte. Numai ca arădenii n- au mai vrut şi au ales altceva. Au început să facă o operaţiune de salubrizare. În Arad însă, cioburile si alte urme ale petrecerii populare au rămas pe caldarâm. Asta se întâmpla însă oriunde in lume. Am fost în mai multe mari orașe europene si lucrurile stăteau la fel. Ba chiar mai rău. Asta așa ca sa lămurim lucrurile şi să nu se înțeleagă altceva. Ce era acolo însă fundamental deosebit? Peste tot, echipele erau deja pregatite sa intervină imediat după terminarea manifestărilor. Prin imediat, înțeleg chiar imediat, adică la un minut de la altul. Într-una din aceste situații, chiar am avut ocazia să trec dimineața, la prima oră, prin locul în care au avut loc evenimente zgomotoase, cu nici zece ore în urmă. Nu se mai vedea absolut nimic. Nicio mizerie, totul era impecabil de parcă nici nu au fost o sută de mii de oameni în acel loc cu o seară înainte. Şi a fost de lucru, nu glumă: hârtii, cartoane, cutii metalice de sucuri şi de bere, sticle sparte şi tot felul de obiecte care murdăreau spațiul public. Ce înseamnă asta? O bună organizare, o bună administrare a unui oraş, responsabilitate şi respect pentru cetăţeanul care plăteşte taxe şi impozite. Nu este cazul la noi unde şi acum la aproape o săptămână mai vezi urmele trecerii dintre ani. Da, am intrat într-un nou an, într-un oraş cenuşiu, dar cu taxe şi impozite foarte mari. Într-un oraş în care preţul Gigacaloriei este cu o sută de lei mai scump decât în Bucureşti. Într-un oraş care are excedent bugetar de peste 30 milioane de euro, dar care nu este în stare să achiziţioneze câteva aparate medicală de strictă necesitate pentru sistemul public de sănătate. Asta înseamnă că avem o administraţie, care nu este în stare să gestioneze treburile curente aşa cum trebuie. Iar cioburile rămase pe străzi sunt foarte reprezentative pentru imaginea administraţiei. Una ciobită, ca mai toate proiectele făcute. Lucrări foarte scumpe, fără o justificare cost-beneficii foarte clară şi nu de puţine ori de o calitate care poate fi pusă sub semnul întrebării. Nişte lucruri… ciobite, ca într-un oraş al cioburilor. Al lucrului prost făcut.