Este normal ca fiecare om să aibă o doză mai mică sau mai mare de patriotism local. Fie că locuiește la Petroșani, Turda, Brașov, Sibiu, Piatra Neamț, Cluj-Napoca sau la Arad, orașul lui i se pare că este cel mai frumos. Și prin ochii sufletului este un sentiment normal.  Nu mai  puțin normal este de a vedea și realist modul în care comunitatea în care trăiești contribuie la ca­litatea vieții tale. Asta nu este legat de veniturile tale proprii, ci de ce îți oferă ție comunitatea. Adică din taxele și impozitele tale ce ți se întoarce ție și familiei tale pentru o viață mai bună. Iar asta însemnă servicii medicale, transport public, învățământ, oferte culturale, drumuri de acces, parcuri și zone de agreement și poate și altele. Am avut prilejul să fiu în Cluj–Napoca timp de două zile.  Normal că între Arad și orașul de pe Someș există o diferență foarte mare: de populație, de anvergură culturală, de șansa așezării geografice, de calibru economic.  Nu comparații estetice vom face, ci mai ales de calitate a vieții.  Am ajuns cu trenul la Cluj. Gară renovată și la noi și la ei. Aici câștigăm noi. Cum ieși însă din gară la, nici 20 de metri este stație de autobuz și de tramvai. Accesul este ușor, iar mijloacele de transport în comun sunt în marea majoritate noi. Cel mai vechi tramvai pe care l-am văzut poate fi „nepotul” unui tramvai vechi din Arad, mijloace care au venit ca second-hand de pe vremea lui Dan Ivan, adică de acum vreo două decenii. Avem și la Arad ceva tramvaie noi, dar cu tot patriotismul local, cele din Cluj sunt, din punct de vedere al confortului călătorului,  peste ale noastre. Mai spațioase, iar scaunele sunt cu adevărat ergonomice.  La autobuze și troleibuze nu mai vorbim. Mai toate
sunt noi, dotate cu aer condiționat, care funcționează la un nivel foarte plăcut. Adică nu faci un șoc termic când intri sau ieși. Mai mult, niciodată, cel puțin pe traseele pe care am circulat, nu am văzut ca vreun asemenea autobuz să fie ticsit. Erau locuri pe scaune suficiente. La fel și în tramvaie, la fel și în autobuze. Iar viteza de circulație este net superioară Aradului. Asta și pentru că nimeni nu parchează în stații, nimeni nu obturează traseul autobuzului sau tramvaiului. În plus, toate liniile sunt îngropate, iar la Arad cu terasamente cu piatră, de parcă ai fi la CFR. În plus și autovehiculele au mai mult spațiu de circulație. Stațiile au fost gândite foarte bine și te poți transfera foarte ușor dintr-un mijloc de transport într-altul. Nu ca la noi, că trebuie să stai la trei stopuri și până treci ai pierdut tramvaiul. La orele de vârf se circulă ceva mai anevoios, dar față de Arad mi se părea că depășim viteza… legală. De parcuri nu vorbim că și de la natură Clujul este avantajat. Însă de spațiile verzi din noile cartiere se poate vorbi. În general am văzut iarbă perenă, nu tip gazon, dar care este plăcută ochiului și probabil între­ținerea ei nu costă la fel de mult ca la noi. Nu am văzut copaci ciuntiți. Nu am văzut niciunde pietriș de prost gust ca la Podgoria. Așadar vorbim aici de calitatea vieții într-un oraș. Nu poți compara Ulm cu Gelsenkirchen, dar facilitățile pentru cetățeni sunt aceleași în ambele orașe. Iar consecințele se văd: Cluj –Napoca crește ca și populație, deci oamenii vor să trăiască acolo, în timp ce populația Aradului scade. Asta în timp ce un… vizionar tot îi dă cu societatea vie. Paradoxal însă, parcă suntem un oraș din ce în ce mai înghesuit, mai sufocat , mai prăfuit și pe zi ce trece mai ciuntit.

Recomandările redacției