Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2019 a stârnit un război crunt pe două fronturi: cel inițial, dirijat mai ales de către politic, spre abrogarea în totalitate a Ordonanței și, deloc previzibil, cel între procurori și judecători. Mai întâi, putând fi expus pe scurt, primul război: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, în şedinţa de luni, 25 februarie, transmiterea unei solicitări către Guvernul României în vederea abrogării Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.7/2019, cu excepţia dispoziţiilor care au fost adoptate ca urmare a sesizării Consiliului Superior al Magistraturii.
Se pare că susținătorii eliminării totale a Ordonanței, nemulțumiți că plenul CSM nu a înțeles că lupta împotriva PSD, a Guvernului și a lui Tudorel Toader trebuie să fie totală, pentru înfrângerea zdrobitoare a dușmanului, au trecut la represalii: cu câteva ore îna­inte de negocierile CSM cu premierul Dăn­- cilă, Curtea de Apel Brașov anunță că a inițiat procedura de revocare din funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii a Liei Savonea, președintele instituției!
Total neașteptat, cum spuneam, DIICOT anunță intempestiv că declanșarea unei greve, din 02 până în 08 martie procurorii DIICOT încetându-și activitatea între orele 08,00-12,00, în semn de protest față de Ordonanța 7 !Am citit de mai multe ori kilometrica argumentație făcută publică de către instituție și am constatat că, de fapt, procurorii din CSM se bat la cuțite cu secția de judecători. „Secției pentru Procurori a Consiliului nu i s-a adus la cunoștință conținutul actului normativ pentru a putea analiza și formula un punct de vedere care să fie susținut în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și care să reflecte opinia magistraților procurori. …Apreciem de asemenea, că este necesară verificarea împrejurărilor care au condus la o atare situație și a circuitului documentului în cadrul CSM, inclusiv în scopul adoptării măsurilor legale pentru a se putea preveni repetarea unor astfel de situații în viitor. Pe scurt, procurorii sunt furioși că, prin modificările aduse de Ordonanța 7 „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, compus atât din judecători, procurori, cât și membri ai societății civile, este chemat să acorde aviz pentru numirea în funcțiile de rang înalt din cadrul Ministerului Public, încălcându-se astfel principiul non-interferenței, al separării carierelor magistraților judecători și procurori. Urmare nerespectării principiului separării carierelor se creează posibilitatea ca un judecător să acceadă în funcții de conducere la cel mai înalt nivel în Ministerul Public”. Adică, nu Plenul CSM, care este garantul independenței justiției trebuie să decidă, ci ei, procurorii! „Este de natura evidenței că legiuitorul constituant nu a acceptat ipoteza în care o persoană având o altă calitate decât aceea de procuror, ar putea să conducă Ministerul Public. Ca atare, rezultă în mod clar încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.1 alin.(5) și art.131 alin.(2) din Constituția României” spun ei. Absolut fals! Ca dovadă, pe timpul președintelui Emil Constantinescu, procuror general a fost un judecător. Este evident că oricând un judecător poate fi procuror, având, obligatoriu, toate cunoștințele necesare, pe când un procuror, în virtutea studiilor sale, este departe de a putea fi judecător. Doar Macovei și Băsescu au decis, peste noapte, că procurorii sunt magistrați, iar justiția română a ajuns în halul în care este.
Dar, așa, ca o cireașă pe tort, iată ce mai spun stimații procurori, în scrisoarea deschisă către premier, pe care i-au transmis-o după ce au refuzat politicos invitația la negocieri pe marginea Ordonanței 7: „Atragem încă o dată atenţia că modificarea dispoziţiilor legale care permit delegarea în toate funcţiile pentru care numirea se face de Preşedintele României este de natură să afecteze grav activitatea parchetelor în contextul în care instituţia delegării este menită a genera tocmai soluţii rapide în situaţii de urgenţă pro­- vocate de o vacantare intempestivă a unui post de conducere”. Aoleu, cuiul lui Pepelea îl constituie delegările, lucru care ne duce cu gândul la cel de care depinde soarta dosarelor unei anumite doamne, pe care Ion Cristoiu, citând televiziunile prietenoase cu știm noi cine, o alintă cu porecla „Răvășitoarea”!

Recomandările redacției