Oxi şi noi

Grecii au votat, duminică, OXI, adică NU, în marea lor majoritate, opunându-se măsurilor de austeritate cerute de creditorii europeni. Premierul Alexis Tsipras a organizat acest referendum pentru a-şi convinge partenerii de dialog că are poporul în spate, însă după aflarea rezultatului final, libertatea sa de mişcare la masa negocierilor a fost limitată drastic, nemaiavând prea multe posibilităţi să dea înapoi, dacă îşi va da în cele din urmă seama că a greşit.
Deşi cu câteva  zile înainte de referendum erau prezentate sondaje care arătau că numărul celor care vor vota pentru planul de austeritate ar fi cu ceva mai mare decât numărul celor care se opun, nu a fost o mare surprinză pentru nimeni că elenii au spus OXI.  Asta, în condiţiile în care ultimii ani s-au dovedit a fi foarte grei pentru ei. Potrivit Digi  24.ro, care citează un studiu realizat de cunoscuta publicaţie germană Die Welt, o treime din populaţia Greciei trăieşte sub pragul sărăciei de doi ani, numărul sinuciderilor a crescut tot cu o treime, iar numărul celor care suferă de depresii este mai mare cu 270% decât în 2010. Totul ca urmare a faptului că salariul minim pe economie a scăzut cu 26% între 2010 şi 2014, cel mediu cu 38%, iar multe pensii au ajuns la jumătate. De asemenea, şomajul a ajuns la aproape 25%. De ce s-a ajuns aici? Cine este de vină? Sunt două întrebări care stau pe buzele multora. Un răspuns nu ar rezolva acum mare lucru, dar măcar ar putea reprezenta o lecţie pentru alţii. Din punctul meu de vedere, politicienii, atât cei greci, cât şi cei europeni, care i-au girat multă vreme, ar trebui să fie primii care să lase privirea în jos şi să spună că au greşit. Următorii pe listă ar fi creditorii Greciei, care au pompat acolo bani cu nemiluita, iar acum vor să-i jupoaie pe oameni din cauză că nu au fost ei suficient de prudenţi.
Am mai spus-o şi o repet, politicienii care au condus în ultimii ani Grecia, cei care au fost la butoanele Uniunii Europene, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi alte instituţii de credit au făcut posibilă venirea la putere a populistului Alexis Tsipras, care acum le dă peste nas. Iar întâmplări similare ar mai putea avea loc şi în alte ţări, care ajung să fie strânse cu uşa, după ce ani buni au fost ţinute pe palme.
Ceea ce ar putea fi îngrijorător pentru noi, dincolo de creşterea cursului leu-dolar, dincolo de eventualele unde de şoc care ar putea să se facă simţite din Grecia, este că unii analişti prevăd o nouă criză, care îi va prinde pe mulţi dintre români cu buzunarele goale. Guvernul Boc a aplicat măsuri de austeritate foarte dure, multe dintre ele provocând urmări şi astăzi, iar o eventuală depreciere a situaţiei economice pe plan european şi mondial ne-ar prinde cum nu se poate mai rău. Astfel, modelul patentat la Atena ar putea prinde şi în România. Nu de alta, dar potrivit unui sondaj realizat recent, cam 70% dintre români sunt de acord cu ceea ce face Tsipras în Grecia. Or, acest lucru ar trebui să dea de gândit atât instituţiilor financiare internaţionale, care ar trebui să o lase mai moale cu cerinţele lor legate de austeritate, dar şi guvernanţilor, care ar trebui să se abţină să mai dea pomeni electorale.