De voie, de nevoie, „Bătrâna Doamnă” a fotbalului românesc a reintrat în „matcă”. Lotul format din (prea) mulți jucători din afara Aradului, unii dintre ei alegând UTA doar pentru condițiile financiare bune oferite în vara anului trecut, a contraperformat și, din candidată certă la promovare, echipa „roș-albă” înoată în anonimatul ligii secunde. Schimbarea „macazului” era imperios necesară în această iarnă, iar alternativa cea mai la îndemână era apelul la jucătorii arădeni, respectiv la o mare parte din generația 1997-1998, plus Stahl, Jorza sau Toma (fotbaliști de 1999) crescută de Cristian Păcurar și Francisc Tisza. De fapt, ambii sunt în slujba UTA-ei acum, nea’ Feri fiind și el convins să se alăture proiectului, iar principalul artizan a fost chiar Păcurar. De aici încolo, lucrurile pot lua o întorsătură fericită dacă tinerii lor elevi vor confirma așteptările într-o parte secundă a stagiunii ligii secunde fără o prea mare presiune a rezultatelor pe umerii lor. Dar cel mai în măsură să vorbească despre cei zece fotbaliști care i-au trecut prin mână de la o vârstă fragedă este profesorul Păcurar, antrenor secund, alături de Sorin Botiș și Dan Țapoș (cu sarcini în pregătirea portarilor), în stafful tehnic condus de Cristi Todea. Dialogul a fost purtat la Moneasa în penultima zi a stagiului de pregătire centralizat.
Satisfacția revenirii la origini
– Cristi, începem prin a te întreba dacă nu ai o senzație de deja-vu uitându-te în jur în acest cantonament al primei echipe utiste? Pe aproape jumătate din componenții lotului i-ai crescut de mici, pe alții i-ai preluat pe parcurs, chiar alături de nea’ Feri, prezent și el alături de voi din această iarnă…
– Din păcate, sau, gândindu-ne în perspectivă, din fericire, programul low-cost ne-a adus în situația de față, cu un lot foarte tânăr la nivelul Ligii a II-a. Cu toate regretele ratării obiectivului impus în vara anului trecut, regrete care acum sunt tardive și nu ne mai încălzesc cu nimic, avem și satisfacția revenirii la originile noastre. Adică, la ceea ce înseamnă Aradul și UTA pentru fotbal. După ce la începutul sezonului s-au făcut niște greșeli și nu o spun dojenitor, căci toate cluburile mai fac greșeli, chiar și cele mari, acum încercăm să o luăm de la capăt cu copiii noștri. Nu trebuie uitat că această generație s-a bătut an de an cu Academia Hagi, care este acolo în vârf și a dat destui fotbaliști în echipa campioană en-titre de seniori. Am fost pe același palier sezoane de-a rândul, ne-au mai bătut și ei, am câștigat și noi trofee și meciuri în fața lor, așa că nu văd motive de ce nu am avea încredere în acești copii. Dacă cei de la Hagi joacă cu succes în prima ligă, eu cred că băieții noștri nu au cum să nu se descurce bine în drumul nostru spre Liga 1. Eu zic că merită să primească încredere din partea Aradului fotbalistic, să avem puțină răbdare cu ei și rezultatele vor apărea. Sunt mulți jucători talentați la UTA acum și nu este doar părerea mea, ci și a celorlalți colegi din stafful tehnic. Pe lângă Man și Petre, care au plecat deja la cluburi importante, mai sunt și alți copii va­loroși și ar putea face pasul spre performanță, iar noi azi identificăm acest lucru prin promovarea UTA-ei în Liga 1. Dar, până una alta, trebuie să-i pregătim foarte bine din punct de vedere fizic și asta nu e valabil doar pentru tinerii din lot, ci și pentru ceilalți.
Calitate, cantitate și
continuitate
– Probabil, cel puțin fizic, lucrurile vor sta altfel după un cantonament la care a participat activ și Francisc Tisza…
– Chiar dacă au fost și mici rețineri din partea dânsului în momentul în care a acceptat să vină lângă noi, ca și sfătuitor, profesor, consilier, cum vreți să-l numiți, rezultatele implicării în pregătire a lui nea’ Feri le veți vedea cât de curând. Nu ascund faptul că eu mereu m-am sfătuit cu dânsul, am împrumutat multe dintre ideile sale despre fotbal, iar munca noastră cred se reflectă în calitatea jucătorilor pe care i-am oferit și-i oferim UTA-ei. În general, eu și nea’ Feri ne-am orientat în pregătire, bazându-ne pe cei trei C: calitate, cantitate și continuitate. Dacă ai calitate în cantitate, ceea ce noi, zic eu, avem, plus continuitatea ca antrenori de la 12 la 19 ani, rezultatele nu au cum să nu apară. De aceea, aș vrea să felicit și conducerea clubului pentru că a reușit să-l aducă pe nea’ Feri lângă noi.
– Totuși, care rămân zonele de influență ale lui Francisc Tisza. Vă ajută dânsul doar în procesul de pregătire sau va da sfaturi și cu privire la formula de echipă?
– La fotbal, nea’ Feri se poate implica în orice. Noi ca antrenori putem să luăm orice sfat de la el, dar decizia vis-a-vis de echipă, de modulul de joc, este a antrenorului principal, Cristi Todea. Probabil, vor fi discuții, păreri, nea’ Feri are mult bun simț. Își dă cu părerea, dacă se va ține cont de ea e bine, dacă nu, nu se supără nimeni. Oricum, nea’ Feri nu poate să stea pe bancă, așa că ana­lizele le vom face în timpul săptămânii cu dânsul, în așa fel încât UTA și fotbalul arădean să iasă cât mai câștigat din această colaborare.
Asemănări cu generația 1990-1991
– Cum vezi tu returul, aveți încă de îndeplinit obiective de clasament sau va fi o etapă pregătitoare pentru ce urmează la anul?
-Indiferent cu cine jucăm vom trata fiecare meci la maxim, rămâne de văzut dacă și putem. Dacă acești copii vor demonstra prin joc și pregătire că pot ajunge departe, eu zic că se va forma o echipă ca și cea cu care UTA a plecat din Liga a IV-a. Să nu uităm că s-a mers pe mâna lui Chindriș, Filaret, Copil apoi și Manea, care au jucat mulți ani împreună și care, din păcate, nu au făcut pasul spre Liga 1 doar din cauza unor unor conjuncturi. Să nu uităm că UTA a câștigat un baraj cu o echipă de Liga a II-a și apoi a pierdut cu o formație de Liga 1, mult mai experimentată și mai odihnită la acea dată, iar anul următor s-a ajuns din nou foarte aproape de promovare. Iar eu zic că acest nucleu al arădenilor, pe lângă au apărut și alți fotbaliști de valoare, a fost extrem de important în obținerea unor rezultate per ansamblu bune. Copiii de acum, cei de ’97, ’98 și ’99, dar și pe cei de ‘96, că Burlă sau Dobrean, trebuie pregătiți și omogenizați bine de tot, cu scopul de a scoate maxim din ei. Așadar, fiecare meci va fi luat în parte, cu speranța de lua cât mai repede punctele ce să ne îndepărteze de zona periculoasă, iar apoi să construim cu încredere și răbdare pentru la anul.
– Ajungând la omogenitatea ce a fost cealaltă mare problemă a turului, pe lângă cea fizică, cum vă veți descurca la primăvară. Sau atâta timp cât, probabil, vor apărea 4-5 juniori din generația voastră, e deja un punct bun de pornire?
– La fiecare meci de Liga a II-a, obișnuiesc să păstrez foile oficiale de joc și să studiez în detaliu adversarul. De exemplu, ASA Târgu Mureș, Pandurii sau Metaloglobus am identificat destui juniori de 1997-1998, dar, cu tot respectul, când copiii noștri jucau semifinale și finale de campionate naționale și mergeau la loturile naționale, aceștia nu existau. Dar, nu putem trăi din amintiri. Atât spun doar că, în momentul în care acești copii ai noștri vor fi bine pregătiți fizic și tactic, vor putea fi un punct important de plecare pentru viitoarea echipă a UTA-ei, indiferent de obiectivul acesteia. Acum e prematur să spunem câți dintre ei s-ar putea afla în același timp pe teren în Liga a II-a, dar e clar că unele automatisme formate
de-a lungul anilor nu se șterg cu buretele.
(Va urma)

Recomandările redacției