Având în vedere complexitatea cazului Nadăş, nu mă număr printre persoanele care declară că pot băga mâna în foc cu privire la faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în mod ilicit. De asemenea, nu pot să spun nici că s-a făcut pe căi exclusiv legale. De-o fi una, de-o fi alta, e treaba magistraţilor să stabilească acest lucru, iar aceştia trebuie să ia cât mai repede posibil o decizie în acest sens, pentru că în cazul de faţă zicala „mai bine mai târziu decât niciodată” nu se potriveşte. După ce aproape 8.700 de hectare de pe raza satului au fost retrocedate unei singure familii, spiritele au devenit foarte încinse la Nadăş. Sătenii au intentat tot felul de acţiuni în justiţie, au făcut tot felul de memorii, în încercarea de a-şi apăra pământul, despre care spun ei că le aparţine. De asemenea, au fost făcute acuzaţii extrem de grave cu privire la modul în care a fost retrocedat terenul, iar în ceea ce priveşte opinia publică, suspiciunile au crescut atunci când doi dintre judecătorii de la Ineu, care s-au pronunţat în dosar, au fost condamnaţi pentru fapte de corupţie.
Ieri, procurorii de la Serviciul Teritorial Timişoara din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au început să facă perche­ziţii la mai multe locaţii din judeţ, semn că lucrurile au început să se mişte.
Spun acest lucru, că este mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru familia care a primit pământul de la Nadăş – în caz că membrii acesteia nu au încălcat nicio lege, dacă se va afla o dată pentru întotdeauna adevărul. Iar dacă s-a acţionat în mod ilegal, procurorii trebuie să meargă până la capăt, indiferent de numele celor implicaţi în dosar, fie că este vorba de judecători, notari sau diverşi funcţionari ai statului. Doar aşa, omul de rând va începe din nou să aibă încredere în justiţie, doar aşa, cei tentaţi să facă diverse învârteli cu bunuri sau bani care nu le aparţin vor începe să se gândească de două, trei sau patru ori înainte de a o lua pe căi greşite.

Recomandările redacției