Pandemia a tras frâna industriei automotive, care se târâie acum cu avariile aprinse

Dacă acum nici o lună, la orele dimineții, șiruri nesfârșite de autocare defilau către zona industrială, acum numărul acestora s-a rărit în mod brutal. Precum numărul pietonilor pe stradă. La amiază, și seara nu prea mai circulă mașini. Nici autobuze care să aducă și să ducă mulțimile de oameni din și spre zona industrială nu mai scot fum negru prin oraș. Semn ca industria automotive, merge cu frâna trasă. Nici in județ situația nu este mai roză. De exemplu, la compania EKR , care are spații de producție la Chișineu-Criș, Pâncota și Sântana, oamenii sunt în șomaj tehnic în marea lor majoritate. Compania produce cablaje pentru sistemele electrice ale autovehiculelor. Cele trei facilități au circa 1300 de angajați. ,,La acest moment, mai exact începând  cu decretarea stării de urgență, 900 de oameni din toate cele trei locații sunt in șomaj tehnic. La început, termenul a fost de 6 aprilie, dar apoi s-a mai prelungit până în 16 aprilie. Oricum vor trece și sărbătorile pascale și vom vedea ce va fi mai departe”, spune Rodica Pașca, liderul sindicatului Frăția 2002 de la EKR Sântana. La acest moment mai lucrează circa 400 de angajați, după cum urmează: 100 la Sântana și toți atâția la Chișineu-Criș și 200 de angajați la Pâncota. Aceștia din urmă au contracte în derulare  cu S.U.A, care trebuie onorate. În orice caz se poate spune că în prezent și mai mult ca probabil și în perioada următoare se mai lucrează cu …avariile aprinse ca să spunem așa. Dar asta nu se întâmplă doar la Sântana. La Ineu unde este o importantă unitate care este tot furnizor pentru industria auto se lucrează tot cu frâna de mână trasă. Din cei circa 1700 de angajați, aproape toți cei productivi au fost trecuți în șomaj tehnic. Se mai lucrează pe la birouri foarte puțin. Pentru cei care acest lucru este posibil s-a adoptat și munca la distanță. Asta este valabil în special pentru cei din partea de proiectare- cercetare. În orice caz fenomenul este unul la nivel global, de scădere drastică a cadenței de producție. Am vrut să luăm „pulsul” și la Arad, dar am fost plimbați de la un telefon la altul, până când am înțeles că  există și o „problemă“ de comunicare. Asta ca să fim eleganți în exprimare, deși nu era mare lucru să fie oferite câteva detalii despre starea de fapt. Care între noi fie vorba, se vede și după frecvența de circulație a autobuzelor care duceau și aduceau oamenii de la fabricile din zona industrială. În altă ordine de idei, acum se vede și o altă tară a economiei românești. Sigur e și starea de pandemie, care încetinește activitățile productive. Dar mai este un aspect și anume: lipsa capitalului autohton, care să fie capabil să facă față unor situații de presiune de orice fel. O chestiune despre care tot am scris, dar care acum, când este greu, se simte cel mai bine. Iar ce se vede acum în Arad și județ cu această industrie auto este grăitor. O industrie în care companiile de aici sunt filialale ale unor multinaționale. Care în caz de pericol își iau „jucăriile” și pleacă. Și, apropo de acest șomaj tehnic. În viziunea noastră, scopul  principal al acestuia este pentru a ține în viață micile afaceri și angajații acestora. Să nu fim înțeleși greșit: toți oamenii care lucrează, în orice domeniu, trebuie să-și primească banii. Dar în industria auto, unde profiturile sunt uriașe, suntem de părere că există suficientă putere financiară pentru a susține salariile oamenilor o lună – două, fără probleme. Sigur asta în situația în care nu și-au „optimizat” costurile. Și nu e de… unde, că doar nu s-a făcut profit.  Dar, despre toate acestea, nu e momentul să vorbim acum…Sănătate și să auzim de (mai) bine!