Una dintre marile teorii care se „rostogoleşte”  de vreun sfert de secol încoace este aceea că statul este un prost administrator. De la, acum liberalul Petre Roman care spunea că industria românească este un morman de fiare vechi şi până în zilele din urmă, când există o adevărată frenezie a privatizărilor cu orice preţ. Tocmai folosindu-se axioma de mai înainte, prin care se zice că statul este un… prost administrator. Pe de altă parte, banul public al tuturor este un alt catalizator al acestei reacţii în lanţ.  De la al tuturor concluzia care se impune, de  cele mai multe ori,  este al unui nimeni  clar definit, deci pot să fac. Şi din păcate, această… gândire managerială s-a perpetuat de la o legislatură la alta. Iar unităţi economice importante au căzut una după alta precum castelele de nisip măturate de valurile mării. Iar în locul lor nu au rămas decât ruine pe care alţii le-au valorificat la fier vechi. Exemplele sunt nenumărate de-a lungul şi de-a latul ţării, de la nord la sud şi de la vest la est. Iar de aici am ajuns în situaţia în care autostrăzile ni le construiesc alţii. Desigur, la preţuri astronomice. La fel şi căile ferate şi aşa mai departe. Mai departe s-a împământenit obiceiul ca la orice zece kilometri de  drum, de autostradă, de ceva acolo, cât de mic, dar suficient de mare cât să-i legăm o panglică să ne adunăm  şi s-o tăiem în văzul lumii. Panglica, fireşte. Cu prim–ministru, cu primar, cu senatori şi tot alaiul de aleşi, nealeşi, aveniţi şi neaveniţi.
Practic avem o inflaţie de astfel de evenimente. Până la urmă ajung panglicile mai lungi decât autostrăzile în sine. Şi nu greşim prea mult. Nici acum, la un sfert de secol de la Revoluţie nu avem o autostradă  Nădlac- Constanţa. Adică nici o mie de kilometri. Sau dacă vreţi, mai puţin de 40 de kilometri pe an. Iar un fost secretar de stat la Transporturi este gata să parieze că nu  vom circula pe autoatradă  de aici până la mare, mai repede de anul 2020. Acum câteva zile tot un secretar de stat, de data asta la Ministerul Economiei a venit la Arad ca să bifeze… nimic. Adică a fost pe la câteva importante unităţi economice din judeţ şi municipiu. Sunt două unităţi cu capital privat care au performanţe economice remarcabile. Dar în afară de a constata cât de bine funcţionează aceste firme, oficialul guvernamental n-a adus nici o plusvaloare. Nici o informaţie despre o strategoie viitoare la nivel guvernamental, care să sprijine industria autohtonă. Nimic, nimic.  Adică cele două companii erau bine mersi şi cu această vizită şi fără. Totuşi, s-a pus pe tapet şi cazul Sanevit. O unitate cu capital de stat, care practic este în moarte clinică (economică). Şi acum soluţia, în viziunea Executivului,  ar fi o privatizare. Dar nu s-a pronunţat nici un termen, niciun plan concret, ci doar un extrem de lax: „vom încerca să găsim soluţii”. Adică un nimic, îmbrăcat cu haine… guvernamentale. Practic, chiar dacă nu s-au tăiat panglici, s-au tăiat în schimb frunze la câini.

Recomandările redacției