Pentru tânăra generație poate părea ciudat, dar a fost o vreme când nu existau mesaje pe telefoane, nu existau nici măcar telefoane fără fir, însă  au existat priviri care  spuneau multe. Oamenii se bucurau când se întâlneau și povesteau. Nu își dădeau ,,like”, dar se apreciau sincer.

A fost o vreme, când sfatul unui bătrân însemna mai mult decât o căutare pe,, Google”,iar poveștile bunicilor conțineau mult mai multe informații decât cele de pe ,,Wikipedia”. Era o perioadă în care oamenii își scriau scrisori pe hârtie, le puneau în plic și abia peste câteva zile ajungeau la destinație. Însă atunci când apărea poștasul la poartă, erai cel mai fericit om de pe planetă.

Nu existau rețele sociale, însă, nu era fată să nu aibă ,,jurnalul” ei, sau așa numitul caiet ,,Oracol”, unde fiecare prieten își lăsa amprenta peste timp. Nu existau telefoane care făceau fotografii, însă eram deosebit de fericiți când mergeam la fotograf să ne facem poze, fără filtre și fără photoshop.  Era un timp în care  oamenii nu se prefăceau că sunt fericiți, ci chiar erau. În ciuda lipsurilor materiale existau bucurii sufletești.  Nimeni nu pretindea ceea ce nu era. Erau și atunci drame și oameni nefericiți, dar acele persoane își asumau situația. Nu pozau în oameni fericiți atunci când nu erau. Îmi amintesc vremurile în care vecinii îți erau cei mai buni prieteni. Săreau ori de câte ori aveai nevoie de ei. Erau lângă tine și la bucurii și la necaz. Acum, în ciuda tehnologiei, care se presupune că te scutește de o mulțime de treburi, oamenii tot nu au timp. Nu-și fac, de multe ori, timp nici măcar pentru cei apropiați. Cunosc bătrâni singuri, cărora nu li se deschide o ușă. Copiii au plecat pe la casele lor și i-au uitat. Pe vremuri familiile erau unite. Trăiau în aceeași locuință câteva generații și se sprijineau reciproc. Copiii erau crescuți de bunici, nu de bone și aveau o creștere curată și plină de iubire. Acum părinții grăbiți își lasă copiii prin creșe și grădinițe de la vârste fragede, unde în loc să aibă parte de iubire sunt crescuți sub ,,efectul de turmă”. Apoi seara, când familia modernă se adună pe acasă, comandă rapid un ,,meniu”, și privesc câteva ore în tot felul de ecrane, până seara târziu. Oamenii nu-și mai gătesc, ci comandă, e mai simplu spun ei, dar niciodată mâncarea cumpărată nu va avea gustul unor mâncăruri gătite cu drag în casă. Când eram copil, serile de vară le petreceam afară pe bancă, cu mic cu mare, la povești, pentru că atunci, fără tehnologie oamenii aveau timp….

Recomandările redacției