Parodie

Cică Dan Barna a fost la Arad. Cum, care Dan Barna? Deputatul. Președintele USR. Cum care USR? Uniunea Salvați România. Partidul lui Nicușor Dan, de la  Uniunea Salvați Bucureștiul, care acum a rămas fără Nicușor Dan, după ce acesta s-a supărat pe propria creație și și-a dat demisia. Astfel,
s-au făcut noi alegeri și Dan Barna a ajuns președinte. Al USR, că doar nu era să ajungă al României, că n-a prea auzit multă lume de el, cum nu a auzit nici de realizările USR. A fost susținut printre alții, și de Vlad Botoș. Cum, care Vlad Botoș? Președintele organizației de la Arad, ce apare în „o anumită parte a presei” și susține linia partidului, care sună cam așa, vorba unui coleg, „să fie bine ca să nu fie rău”.
Dar să revenim. A fost Dan Barna la Arad. Și pe cine interesează? Cum ar întreba același coleg șugubăț. Sincer, nu știu. Nu de alta, dar USR-ul, acest partid artificial, apărut peste noapte, umflat mult în sondaje
înainte de alegerile din iarna trecută, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor nici la alegeri, unde a obținut un scor mult sub prognoze, nici după, când s-a făcut remarcat mai mult prin grupurile, grupulețele și doctrinele multiple, care-l fac să pară mai mult ca o oaste de strânsură. A, era să uit. S-a mai făcut remarcat prin ceva. Prin scandaluri, fie că acestea au fost provocate de Sergiu Moroianu, soțul lui Clotilde Armand, ce s-a trezit marginalizată pentru că era mult prea charismatică pentru gusturile unora, fie de Mihai Goțiu, vicepreședintele Senatului, filmat când dormea în cizmele statului, pardon, în propriul fotoliu de senator, în timpul unei ședințe, sau când era luat la pumni de un individ recalcitrant, căruia i se spune Mirel Palada, fie chiar de președintele Nicușor Dan, nemulțumit că partidul nu a fost de aceeași părere cu el în privința referendumului despre familia tradițioanală, ceea ce l-a făcut să-și dea demisia. Dar mai era parcă ceva. Da. Acum îmi aduc aminte.  Același Nicușor Dan, pe când era încă președinte, a intrat în conflict cu fostul premier Dacian Cioloș, căruia i-a transmis că nu este binevenit în partid. S-a certat astfel și cu Ministrul Zero, adică cu Cristian Ghinea, unul dintre tehnocrații trimiși să-și caute norocul politic în USR. Deci, o groază de certuri și scandaluri și prea puține realizări. Dacă stau bine să mă gândesc, nu îmi amintesc nici una. Că a face opoziție la PSD nu este o realizare, este ceva normal pentru un partid de… opoziție.
În aceste condiții, gurile rele au început să spună că USR este de fapt un PPDD al intelectualilor. O parodie a PPDD, aș spune eu. E partidulețul unor hipsteri care în afară de faptul că visează frumos, nu au capacitate să-și transforme visele în realitate. Și nu mă refer aici la visele de a avea mașină cu șofer la scară, secretară, sume forfetare și alte avantaje pe care le au parlamentarii și de care beneficiază și aleșii USR, ci la vise care ar însemna avantaje concrete pentru alegători, nu pentru aleși, mai puțină birocrație pentru posesorii de armă cu aer condiționat, de exemplu, sau împiedicarea instituțiilor statului să dea angajaților un plan de amenzi, cum se aude că se întâmplă la Poliție și chiar la Inspectoratul de Poliție Județean Arad, care în treacăt fie spus, are anumiți agenți care cam fac exces de zel, atunci când opresc pe cineva în trafic, căutând cu disperare motive pentru a da câte o amendă menită să-i ridice în ochii șefilor. Sunt doar două exemple de probleme din viața reală a oamenilor, pentru care discu­țiile despre sexul îngerilor nu au nicio valoarea. Dar absolut niciuna.