Andrei Licareţ cântă la Arad
Filarmonica de Stat din Arad prezintă joi un concert simfonic dirijat de maestrul Matei Pop şi avândul ca solist pe pianistul Andrei Licareţ. O seară în care vom avea parte, în deschidere, de două lucrări extraordinare ale Titanului de la Bonn. Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, Op. 58, al lui Ludwig van Beethoven a fost compus în 1805-1806, însă partitura originală în manuscris a fost pierdută. Uvertura Leonora 2 este cealaltă lucrare semnată de Beethoven şi care va fi interpretată joi, cu începere de la ora 19.00.
A treia lucrare a concertului, Suita pentru solo de pian Le tombeau de Couperin, de Maurice Ravel, a fost compusă între anii 1914 și 1917, în șase mișcări inspirate din cele tradiționale ale unei suite baroce. Fiecare mișcare este dedicată memoriei unui prieten al compozitorului (iar într-un caz, memoriei a doi frați) care au căzut pe frontul Primului Război Mondial. În 1919 Ravel a produs și o altă versiune orchestrală a acestei lucrări, din care a omis două dintre mișcările originale.
Deși titlul sugerează că este vorba despre o lucrare programatică, descriind ceea ce a văzut și simțit când a vizitat mormântul lui Couperin, tombeau este, de fapt, un termen muzical popular în secolul al XVII-lea care înseamnă o piesă scrisă în memoria cuiva.
Compusă în 1891, Uvertura Carnaval, de Antonin Dvorak, face parte din Natură, Viață și Dragoste – trilogia de uverturi semnate Antonin Dvorak, ea formând partea a doua, intitulată Viață. Lucrarea a servit atât ca un rămas bun muzical cât și ca salut pentru dirijorul care a condus premiera de la Praga, chiar înainte de a pleca la New York pentru a-și asuma rolul de director al Conservatorului Național de Muzică. Este povestea unui călător singuratic care ajunge într-un oraș la căderea nopții. Un oraș aflat în plin carnaval. Din toate părțile aude zvon de instrumente, amestecate cu strigăte și cu veselia de nestăpânit a oamenilor care-și dau frâu liber sentimentelor, prin cântece și dans.
Călătorul singuratic , contemplativ, ajunge la marginea orașului, la căderea nopții, în momentul în care un carnaval este în plină desfășurare. Din toate părțile se aude zvon de instrumente, amestecat cu strigăte de bucurie și râsete nestăpânite. Ritmul sincopat din debutul lucrării ne conduce direct în această atmosferă de muzică de carnaval, plină de patos și de culoare. Partea de mijloc contrastează cu prima, readucându-ne înapoi, la punctul de vedere al călătorului singuratic, contemplativ, prin intermediul unui minunat interludiu de corn englez și flaut, susținut de șiruri de sunete sclipitoare.
