Mare tămbălău, vocalize victorioase ale opoziției, pariuri despre iminenta rupere a coaliției de guvernare, titluri de o șchioapă gen „ALDE a votat cu opoziția!”. Evident, vorbim despre votul parlamentarilor ALDE în favoarea alegerii primarilor în două tururi, ini­țiativă căreia PSD-iștii i se opun din răsputeri. ALDE nu a votat cu opoziția, a votat în primul rând în interesul său și în al doilea rând pentru că, de fapt, nu este vorba despre altceva decât revenirea la normalitate. Ambele variante au neajunsuri, argumente de bun simț pot aduce susținătorii fiecăreia, dar varianta actuală, introdusă de comun acord de către PDL, PNL și PSD, pentru a interzice accesul partidelor mai mici la puterea locală și perpetuarea lor la butoane, este cea mai rea și mai păguboasă. Din cauza ei, au fost realeși primari pe funcții, după ce au obținut scoruri ridicole, chiar sub 20%, în primul tur. Orice partid care este cât de cât activ pe scena politică își desemnează candidat de primar, ajungându-se la o grămadă de candidați în primul tur. Fiecare candidat, chiar dacă are șanse minuscule, obține ceva voturi, din partea membrilor și susținătorilor partidului, familiei și prietenilor, voturile împotriva primarului pe funcție disipându-se, însă acesta, oricum, obține mai multe voturi decât ceilalți. În condițiile existenței turului doi, se schimbă foaia, toate voturile împotriva lui se adună la contracandidatul cu care intră în turul doi. Cei care susțin varianta unui singur tur spun că nu este corect ca primarul care obține 35% sau, poate, 49% să piardă în fața unuia care, pe baza populari­tății sale sau a partidului care l-a susținut, obține în primul tur 10% sau chiar mai puțin, dar apoi, în turul doi, beneficiază de trocurile adversarilor. La prima vedere, ar avea dreptate, dar, repet, dacă este să vorbim democratic, la alegerea primarului se pun în balanță voturile celor care îl susțin pe primarul pe funcție și cele ale celor care doresc pe oricine altcineva decât pe el. Au beneficiat de sistemul de acum primari ai partidelor mari, care au rămas la post cu scoruri de toată jena. Desigur, să nu uităm UDMR-ul, care a fost net avantajat. În condițiile unei prezențe reduse la vot, candidatul UDMR dintr-o unitate teritorială cu 20% maghiari putea câștiga fluierând, obținând un scor de 40% din voturile valabil exprimate, pentru că susținătorii UDMR se prezintă in corpore la vot, dacă se prezintă la urne jumătate dintre alegători. Dacă prezența este și mai mică, undeva la 30%, scorul candidatului UDMR crește exponențial. Este firesc ca o comunitate cu 15% maghiari și 85% români să fie condusă de către un primar maghiar, doar pentru că românii au 6 sau 7 candidați în primul tur? Eu zic că nu, firesc este ca acel candidat să intre în turul 2, iar dacă este apreciat ca un bun gospodar, indiferent de etnie, să fie ales. Nu este o utopie, să ne reamintim de cazul lui Funar, care, deși era liderul unui partid antimaghiar, a câștigat cu voturile maghiarilor. Așadar, ALDE a votat în Parlament ceea ce este normal, a votat, practic, împotriva confiscării puterilor locale de către partidele mamut și pentru a permite accesul reprezentanților cât mai multor segmente de votanți. Ar fi multe de spus și de analizat, dar cert este că reintroducerea votului în două tururi este normală. Dacă până acum a fost tergiversată, este pentru că nu au fost de acord nici foștii liberali, nici cei care acum își spun așa, preferând să aibă certitudinea păstrării numărului propriu de primari, plus speranța că, pe lângă ei, vor racola primari de la PSD, iar baroniada va continua pe tot plaiul mioritic, într-o dulce armonie și complicit

Recomandările redacției