Discursul lui Liviu Dragnea la Consiliul Naţional a fost înfierat de către toţi adversarii săi politici, în frunte cu Werner Klaus Iohannis, fiind catalogat ca unul antieuropean, cu câteva zile înainte ca România să preia preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, o insultă la adresa UE şi un imens prejudiciu adus României. Dragnea nu are cum să nu ştie că, din acest punct de vedere-al relaţiei României cu Uniunea Europeană, respectiv Comisia Europeană- un asemenea discurs este extrem de nociv. Pe cale de consecinţă, rezultă că exact asta a vrut, să creeze impresia creării unei falii între România şi Uniunea Europeană, a creşterii segmentului antieuropean în România. O impresie evident falsă, românii fiind mai dornici ca oricând să poată găsi de lucru în Uniunea Europeană, să circule liber, dar care dă bine în ochii americanilor. Bătălia dusă între SUA şi Uniunea Europeană, inclusiv pentru acapararea totală a României, este mai acerbă ca oricând, iar un discurs al liderului partidului de guvernământ cu accente critice de duritate extremă la adresa Uniunii pică bine pentru americani. Dragnea speră, probabil, că, încercând să se poziţioneze ferm de partea SUA, dând un mesaj clar în acest sens, va primi ajutor în tentativa de a scăpa de puşcărie, mai ales dacă are de partea sa şi Israelul, care să facă pe lângă americani lobby în favoarea lui.
Aşadar, cred că Dragnea a glăsuit inclusiv pentru urechile americanilor. Totodată, a vorbit pentru membrii partidului, vrând să le arate că nimeni nu poate atenta la calitatea lui de jupân absolut, că este decis să reteze din faşă orice tentativă de nesupunere. Au fost aruncate multe ameninţări directe pentru cei care încearcă să se eschiveze de la îndeplinirea ordinelor sale, iar cei vizaţi le-au înţeles perfect. Apoi, insistând pe amnistie şi graţiere, i-a mai dus cu zăhărelul pe baronii din partid care îl susţin tocmai pentru aceasta, dar şi corupţii din celelalte partide, cărora le tremură izmenele de frica DNA şi tare bine le-ar pica amnistia şi graţierea. Sunt sigur că niciunul dintre parlamentarii Opoziţiei, care au prin dulapuri schelete, nu va vota nici să-l pici cu ceară împotrivă. În fine, Dragnea a vorbit şi pentru ca să-l mai sperie puţin pe Iohannis, să-l facă mai cooperant întru convingerea justiţiei că nu se cade să bagi pe cineva la puşcărie pentru o faptă măruntă, demnă cel mult de o amendă, nici măcar penală. Discursul lui Dragnea a fost, cap-coadă – unul de candidat cu pretenţii la Preşedinţia României. Chiar dacă rămân la părerea că Iohannis nu ar putea avea un contradandidat de la PSD mai convenabil decât Dragnea, umorile poporului sunt atât de uşor de manipulat şi de speculat, putând fi cu uşurinţă dirijate în direcţia diametral opusă celei probabile la un momentdat, încât, din victimă sigură, Dragnea să ajungă, contrar logicii, învingător. Pentru că românii, în general, nu ţin cont de logică atunci când se duc la urne. Iar Iohannis s-a convins personal de acest adevăr, câştigând nesperat în faţa lui Victor Ponta.

Recomandările redacției