Explozia arădeanului Adrian Petre nu a rămas fără ecouri în fotbalul internațional. Cele 28 de goluri în campionatul ligii secunde, plus alte șase în competiția juniorilor Elite, l-au înscris pe atacantul de 19 ani pe listele de achiziții a câtorva cluburi euro­pene, plus vicecampioana României, Steaua. Rigurozitatea nordică a prevalat asupra plăcerii latine de a negocia până la sânge totul, astfel că cel mai bun marcator post-revolu­ționar al UTA-ei a ajuns în liga a doua daneză, la Esbjerg. Petre a semnat sâmbăta trecută cu noua sa echipă, dar s-a întors la Arad pentru a-și rezolva niște probleme, prilej pentru noi de a-l aborda în postura de „viking”.
– Felicitări pentru pasul important din cariera ta, dar până să vorbim despre Esbjerg să vedem cum ai ajuns cel mai scump transfer din istoria eșalonului secund din România. Ceea ce ne amintim, este că vara trecută ai atenționat că anul acesta va fi anul tău și te-ai ținut de promisiune. Te așteptai, totuși, să fie chiar atât de bun?
– Am mai spus-o, știam că-mi va veni rândul să mă afirm, dar nu credeam că voi fi chiar atât de important pentru echipă.  Am vrut să demonstrez tuturor ce pot să fac, ce valoare am și am muncit mult pentru asta. Sper să nu dezamăgesc nici în conti­nuare.
– Pe lângă faptul că ai muncit mult, ce alte secrete ai mai avut?
– Tot secretul s-a ascuns în sezonul trecut. M-am încărcat negativ după evoluțiile mai slabe și șansele destul de puține primite, dar, din fericire, am reușit să transform totul în ceva pozitiv. Am avut o altă gândire, o altă mentalitate și am reușit să canalizez totul înspre ceea ce a ieșit la final. Am fost pe teren așa cum trebuia să fiu. Am fost nervos la fiecare meci, în sensul bun, la fiecare antrenament, mă gândeam că dacă nu voi reuși nici în acest an să arăt ceea ce pot, cariera mea va stagna. Am dat tot ce am putut din mine și m-a ajutat Dumnezeu să fie așa cum am vrut.
– Cred că, totuși, există marele regret al ratării obiectivului cu UTA…
– Era de două ori mai bine pentru mine și pentru echipă să promovăm în Liga 1, îmi pare rău că nu s-a putut. Mulți au spus că noi nu ne-am dorit să promovăm, nici vorbă de așa ceva. Ne-am dorit foarte mult, dar, dacă așa a fost să fie cu barajul, cu stadionul și altele, nu mai putem întoarce timpul înapoi.
– Dacă ai putea, ai face ceva diferit în sezonul recent încheiat?
– Eu cred că am făcut maxim pentru echipă. Nu puteam eu să apăr penalty-uri, să fiu și în apărare, eu mi-am făcut treaba în atac. Poate, dacă aș fi rămas și în sezonul următor, și nu aș fi putut să marchez din nou atâtea goluri, probabil că lumea ar fi fost nemulțumită de mine. E foarte greu să depășești un record de 28 de goluri într-un sezon, mai ales că altfel ești tratat și de adversari, nu mai ești un element surpriză pentru porțile lor.
– Cred că ai simțit deja, pe final de sezon, din partea unor suporteri că aveau așteptări mai mari de la tine…
– Da, erau obișnuiți să marchez meci de meci, chiar două-trei goluri. Acum, în retur, nu am reușit să înscriu în câteva partide, am făcut câteva jocuri mai puțin reușite și am mai fost și apostrofat. Pe undeva, era normal ca lumea să aibă așteptări mari de la mine, eram omul de gol al echipei. Mai ales pe final de campionat, când luptam pentru promovare și a fost barajul cu Timișoara, erau importante golurile mele. Din păcate, Poli a fost prea valoroasă pentru noi și asta a fost. E normal ca suporterii să fie supărați, la fel suntem și noi jucătorii, există frustare că UTA nu a mai fost de ani buni în Liga 1. Înțeleg supărările și dezamăgirile tuturor, dar eu mai mult de atât nu am putut să fac.
– Și ajungem la zilele calde ale transferului tău în Danemarca. Cât ți-ai dorit tu această mutare și cât clubul?
– Sincer, Esbjerg a făcut ofertă concretă doar de o săptămână, au fost și alte cluburi interesate, în special Getafe și Southampton. Mai erau și alții, practic danezii au fost o surpriză pentru mine și impresarul meu, Cătălin Sărmășan. Au venit, parcă, de nicăieri și au dat suma corectă pe mine. Am fost mulțumit, au condiții deosebite, aproape ca la marile cluburi din Spania, Anglia și Italia. A contat mult că ei chiar m-au dorit, am înțeles că mă consideră cel mai promițător tânăr fotbalist pe care l-au urmărit în ultimele șase luni. Altfel mergi undeva unde ești dorit, unde toată lumea este cu ochii pe tine. Sunt foarte mulțumit de acest transfer și este cel mai bun lucru care puteam să îl aleg acum, la Esbjerg voi putea să-mi lansez cariera.
– Nu erau mai bune echipele campionatele mai puternice, poate erai și mai mediatizat, ai fi crescut lângă jucători și mai bine cotați…
– Da, dar nu aș fi jucat. Eu știu care este valoarea mea, dar și valoarea la care trebuie să ajung ca să pot juca într-un campionat puternic. Mai glumesc așa câteodată când mă compar cu mari fotbaliști, dar sunt conștient de ceea ce pot și Esbjerg mi se potrivește acum. Am noroc că antrenorul a fost și el atacant și mă va ajuta foarte mult. Se va concentra asupra mea, mi-a și spus că după antrenamente va lucra cu mine la finalizare. Altundeva era mai greu să joc. La Esbjerg am șanse mari, sunt în Liga a II-a, sunt o echipă titrată, ca și UTA, și vor să revină în primul eșalon.
– Vei purta numărul 9 pe tricou, din câte am înțeles…
– Ei mi-au păstrat numărul, eu le-am spus să-mi dea ce au liber. Au insistat că sunt un număr 9 clasic, principala gură de tun. Au sponsor tehnic pe Nike, îmi convine că și eu am ghete de la ei și voi face contract cu firma lor. Campionatul începe în 27 iulie, suntem cea mai importantă echipă din liga a doua. De aceea, vom juca decalat față de ceilalți, se vor televiza partidele. M-aș bucura să mă poată urmări și cei de acasă, poate pe internet. Când voi ști mai multe în acest sens, voi anunța.
– Din câte am înțeles va merge și prietena ta în Danemarca…
– E important să știu că e și Bianca cu mine, voi fi mai liniștit, o să ne acomodăm împreună la viața de acolo. Voi locui într-un apartament închiriat, voi avea mașină de serviciu, totul va fi în regulă. Mă voi concentra doar la fotbal.
– Esbjerg e renumită că vinde bine jucători la alte echipe cu nume în special din Anglia, a contat și asta în alegerea ta?
– Ei se bazează că în maxim doi ani mă vor vinde la un club mare și de aceea vor face tot posibilul să ajung un fotbalist de top. Nu știu la ce sumă se gândesc ei, eu sper să nu-i dezamăgesc și să ajung peste câțiva ani să fiu cel mai bine vândut fotbalist român. Nu acum, poate peste 4-5 ani să stabilesc un record așa cum am reușit acum cu suma de transfer din Liga a II-a.
– Ce ai aflat despre viitorii tăi colegi, sunt printre ei și străini?
– Sunt câțiva printre care și timi­șoreanul Deian Sorescu. El se află în probe acum, dar sunt mari șanse să semneze contractul cu clubul la finalul acestei săptămâni. Parcă, mai este un fotbalist georgian, dar, din câte am înțeles, sunt vizați pentru transfer doi spanioli.
– Suma care ai adus-o clubului va rezolva problema financiară, doar golurile poate vor lipsi …
– M-am gândit și la asta. Cu banii ce vin pe mine, îmi ajut foștii colegi. Chiar dacă am plecat, mă voi gândi la ei, voi păstra legătura cu ei. Goluri are cine să dea, a venit Roman, a rămas Curtuiuș și vine din urmă Stahl care cred că mă va depăși, anul acesta e rândul lui.
– Apropo, noi știam că Esbjerg l-a vrut inițial pe Stahl…
– Într-adevăr, ar fi vrut să-l ia și pe Albert, le pare rău că nu au reușit acum. Un jucător cu așa tehnică și viteză mai rar găsești, dar e greu să le ai pe toate deodată. Dar, vor face tot posibilul să-l aducă cât de curând, au nevoie de el. Eu cred că lui ar trebui să i se dea numărul 10 acum că a plecat și Mitruț, toate jocurile să fie făcute pentru Stahl. În plus, are nevoie de susținerea tuturor, a suporterilor, a jucătorilor și conducătorilor, așa cum și eu am fost ajutat.
– Ai ratat convocarea de la echipa de tineret pentru un meci oficial datorită barajului cu Timișoara. E un punct negativ al sezonului?
– Nu a fost un meci atât de greu cu Liechtenstein. Știam că voi rămâne la UTA, am vorbit cu domnul Isăilă și mi-a promis că voi juca la baraj. Nu am mai vorbit cu dânsul după acest transfer, dar sper să mă convoace, sunt importante pentru cariera mea aceste convocări.
– Acum că închei aventura ta în fotbalul arădean, spre cine merg gândurile tale de mulțumire?
– În primul rând, aș vrea să mulțumesc familiei, fără ea m-aș fi lăsat demult de fotbal. Apoi antrenorilor de la juniori, Cristi Păcurar și nea’ Feri Tisza. Ei m-au clădit, m-au făcut fotbalist, acum la UTA am reușit să pun în practică ceea ce m-au învățat ei. Apoi, antrenorii de la loturile naționale, care m-au convocat chiar dacă nu jucam sau eram la Liga a IV-a, sau la juniori. Mi-au dat înceredere și mă refer în special la Costel Enache și Bogdan Vintilă. Apoi, aș mulțumi antrenorilor care m-au debutat la prima echipă, Roland Nagy și Cristi Todea. Cu Cristi rămâneam după antrenamente să fac jocuri, m-a ajutat foarte mult. Sunt profesioniști, îî voi respecta toată viața și le doresc numai binele, Aradul are nevoie de așa oameni ca ei.
– Un ultim mesaj pentru suporterii UTA-ei…
– Le mulțumesc că au fost alături de noi, de mine în primul rând și le doresc să fie liniștiți, căci totul va fi în regulă. UTA va promova, dar va și produce în continuare jucători, se va
autofinanța din vânzarea lor. Îi rog să susțină în continuare, necondiționat, echipa. Le mai spun să aibă încredere și în domnul Meszar și în restul conducătorilor, căci nu doresc decât binele clubului și al fotbalului arădean.

Recomandările redacției