Petre Ugliș-Delapecica, cărturar peșcan

0
636

„Destinul unui dascăl” este subtitlul unei cărți care vine să consfințească faptul că nu întotdeauna rădăcinile sunt amare.
Delia Chevereșan mai srie despre sat și oameni sau oameni și sat, adevărați cărturari, stinși, ca să ardă în minți și suflete.
Noua carte a apărut recent prin grija Primăriei Pecica și a altor cunoscători și doritori de a ivi noi date sau fapte despre Petre Ugliș-Delapecica. Este editată la Poudi­que Arad, tehnoredctarea aparține Marcelei Florina și se desfășoară pe 123 de pagini și cinci capitole, care mustesc a încărcături emoțional-afective deloc de neglijat. Sunt apoi desfășurate Pro memoria, Tabel cronologic, Bibliografie și un Album foto, care întregesc strădania autorului de a lumina personalitatea dascălului pecican.
Iată ce spune autorul, care dedică aceast volum copiilor, Biana și Bogdan, în Argument: „Petre Ugliș-Delapecica, dascălul născut în milenara și bogata comună Peșca, odinioară sat lo­- cuit numai de români, este, cate­goric, un personaj de legendă.” (pag.7).
Volumul este o lecuită împărtășanie, veciută ca dintr-un legământ sau jurământ izvorâte dintr-o crezare cât o durare căci, crede autorul, Istoria nu are vârstă! Cartea nu este maldăr de personaje, ci are miros de sărbătoare a minții și sufletului, scăldate în Peșca-leagănul unei cvilizații milenare (pag.8).
Numele Peșca este vechi, mai bine de 700 de ani și se asociază altor toponime la fel de vechi. Aici a văzut lumina zilei Petre Ugliș, care și-a adăugat numelui și supranumele Delapecica. Firul vieții lui numără 93 de ani, după cum avea să mărtuisească, odinioară, căr­turarul peșcan: „Sunt născut în milenara și bogata comună Peșca.” (pag.11).

Experiențe unice la Bodrogu-Vechi
Și, iarăși, continuă depănarea pânzei vieții: „Au trecut mai bine de 70 de ani de când eu, împlinind vârsta de șase ani la 1 septembrie, am fost dus de bunul meu tată la Școala Mică. (…) Tu, Taichii, trebuie să iu­bești cartea, că ea e pntru tine…” (pag.14, 16). Cu siguranță, colindând prin condei alte file, autorul, ca voce a cărturarului, nu este cuprins de sfânta mânie, nici de întrăinare ca o melancolie, din contră, din cerneala ochilor evocă Anii de dăscălie (pag.25).
Timp de șase ani a petrecut Petre Ugliș pe băncile Preparandiei, ajungând învățător la Bodrgu-Vechi, unde a trăit experiențe unice.
Pe câmpia veselă a anilor de dăscălie, notează autorul din amintirile evocatoare ale dascălului Ugliș: „Dragul meu, azi îți vine profesorul iubit, Nicolae Iorga” (pag.26). Această voce personală cu un verb trăitor mărturisitor, tot de dascăl, adună pietricele de viață, le dă lustru și face bucățele pentru azi. Sub o boltă crenelat-nepierdut, îi râde pâmântul natal, să ne vindece suflete, când se mai clatină clipa de sfinte aduceri-aminte. De o carismatică naturalețe, autorul lasă gândurile să zboare despre locuirea lui Petre Ugliș cu soția Anița, despre evocările acestuia neșterse din claviatura anilor, mutările intevenite, glasul făcut auzit în publicații ale timpurilor, distincții și merite primite, dar și peregrin pe meleaguri moțești, la Gurahonț, Mica Vienă a neamlui românesc, devenindu-i până la pensie, sălaș de suflet (pag.38).
Autorul, cu siguranță, are un cod unic de exprimare, colocvial, dar strecoară foarte multe trăiri gardate pe frumusețea exprimării și implozie de documente sincrone cu viața, opera și cultura lui Petre Ugliș.

Lucrarea de suflet
Scurta monografie a sătulețului bimilenar Bodrogu-Vechi este lucrarea de suflet a lui Petre Ugliș (pag.43). A scris mii de pagini până la vârsta de 88 de ani, a păstrat în suflet credința că specificul românesc a fost preocuparea majoră care i-a călăuzit viața, conchide autorul (pag.45). Dar, trebuie să știm că acum, la Întâlnirea Fiilor Satului Bodrog, Petre Ugliș a avut și dorinți neîmplinite, iar multe lucrări au rămas în manuscris (12 titluri inserate la pag.44).
Trebuie să mai spunem că autorul, prof. Delia Chevereșan, se exprimă ca dintr-un preambul al gândurilor care nu o ostenesc, ci se plămădesc din spațiul inefabilului și al recuperărilor prin care rezonează și azi.
Cu noblețe și aer de fericire ne oferă o parcurgere a celorlate pagini, de o reușită grafie color și alternând cu scrierea de mână a înscrisurilor a celui care a dat, prin fapte și mărturisiri, titlul cărții. O viață în imagini este scoasă la iveală, fie un dascăl, folclorist, soldat, familie, casă părintească, fie școala din muștră, licee, școli, dascăli însuflețitori, personalități, biserica-mănăstire sau sat, Honțul din munte, Jurnalul de război, corespondențe, monogafiile Bodro­gu-Vechi și Gurahonțului, iar opera compusă din poezii, proză, legende, basme populare vin să completeze armonios procupăile și naturalețea bodroganului (pag.59-115).
Cartea ar putea fi privită ca o viață, prin regăsirea sinelui prin drumul cu miros de piatră funerară, gravată pe spațiul unei asiduu-plăcute cercetări, iar pe placul nostru vizual de admirat rămân pro memo­ria, cartea de vizită, monumentele funerare, lucrările în manuscris, cât și referințele încrustate în răbojul văluritelor vremi (pag.116-122).
În concluzie, autorul, prof. Delia Chevereșan, își potrivește talia vocației pentru scris prin instrumentarul științific angrenând și plă­- mădind o carte de istorie culturală, redând atmosfera anilor când Mureșul, blând, concerta apetitul istorisirilor și pledând pentru repere, volumul va rămâne pentru generații sau familia care i-a rămas o recunoaștere-popas de un avânt nedus de vânt!
Sau, cum ar fi spus în 1779 Nicolae Iorga: „Cititorule, ce ești, am fost, ce sunt, vei fi, grăbește-te dar!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.