piatra cinzaiuluiÎn istoria neamului nostru se cunosc mai multe metode prin care cei „puternici” luau viaţa oamenilor sărmani aflați în puterea lor. Printre aceste mijloace de tortură şi chin se numără întinderea „vinovaţilor” pe lespezi de piatră, în târguri şi ţintirime ale bisericilor.
„Piatra Cinzaiului“ de la Hălmagiu este o astfel de lespede și se află la intrarea în curtea Bisericii Ortodoxe Voievodale din Hălmagiu și datează din sec. XIV. Pe ea, cei ce nu se supuneau legii stăpânirii, erau bătuţi „exemplar“ în faţa mulţimilor ce frecventau biserica în duminici şi sărbători.
„Pe această piatră au fost întinşi şi bătuţi cu biciul, prin lo­virea corpului gol cu mai multe lovituri, cei mai înverşunaţi apărători ai ortodoxiei din Ţara Hălmagiului, care pentru nimic în lume n-au cedat presiunilor propagandei catolice de a-i trece la Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică“ – se spune într-o cronică (Extras din cartea „Zarandul – ţară de voievozi cneji şi nobili români”, autor Teodor PAG, la editura Napoca Star). Ulterior pedeapsa s-a aplicat și pentru alte „vinovății“ decât cele de ordin religios.
Piatra este fără nici o inscripţie – parcă pentru trecerea în uitare a umilințelor și suferințelor nedrepte – fiind loc de suferință a celor ce se opuneau cu dârzenie nedreptelor orânduiri. Lacrimile acelor chinuiți se amestecau cu sângele ce țâșnea din rănile căpătate, dar nici unul n-a pierdut nădejdea că luptă pentru o cauză dreaptă.
Această piatră, de dimensiunile unui om, a căpătat printre locuitori denumirea cumplită de „Piatra cinzaiului“, adică a chinurilor, nume sub care e cunoscută și acum, deși nicăieri nu scrie aceasta: s-a transmis prin viu grai.

Recomandările redacției