Sincer, n-aveam despre ce să scriu. Adică aveam, dar oscilam. Am vrut să scriu despre domnul Gheorghe Falcă. Un prieten vechi de-al meu, prieten, dar vechi. Am vrut să scriu de miniştri, de secretari de stat, de politică naţională. Subiecte frumoase, dar dezbătute cu cel puţin de 15 ore înainte de tiparul nostru.

Dar, văzându-i – în drum pe ziar – pe nişte oameni care au stat la butoane, unii mai şi stau, m-am gândit să scriu despre seceriş şi responsabilitate.

Secerişul e anual, responsabilitea e permanentă. Secerişul la politicieni vine din patru în patru ani. Într-un ciclu electoral ne raportăm, ne punem speranţele, ne dorim chiar să fie mai bine. Şi cei care, la urma urmei, ne digitalizează destinele.

Cum facem să secerim? Pistru e deputat! Al doilea mandat, după ce înainte a fost o vreme şi secretar de stat. Sandu Leah, dacă tăt aminteam, e un om de afaceri, care a cochetat nişte vreme cu politica, mai întâi la PRM, apoi la partidul-stat – de Arad – ca să se refugieze într-o zonă comercială. Al treilea, Silviu, nici de-al dracu’ nu-i dau numele, a preferat să nu se înfigă.

Pe lângă ei am trecut, încercând să văd cu ce se mai mănâncă zacusca. I-am şi întrebat: oameni buni, eu ce să scriu. Au râs. Poate de mine, zicând „prostu’ n-are ce scrie” sau că i-aş fi tras de limbă. Mă aşteptam să-mi spună că au în pregătire vreo lege, vreo deschidere, vreun echilibru. Aş, repet, credeau că-s prost.

Şi-atunci cum să nu mergi la seceriş. Eu, ca ziarist, am 56 de subiecte zilnice. Poate mai multe… Ei, cu ochii lor oftalmici, se uitau la mine ca fata popii la bălăngăneala văcarului. Treaba lor. Dar şi a noastră, dacă stăm şi „cujetăm”. Pentru că atunci când merg la vot, când „ştampilesc” pe unul sau pe altul, mă aştept să „judecăm” nu doar cum ne taie capul, cum ne spune Antena 3 sau B1 TV. Şi atunci, hai să vedem raţional, hai să ducem discuţia către raţiune – şi către naţiune –şi să vedem limpede.

Secerişul este o operaţiune de sezon în agricultură. O operaţiune care urmăreşte colectarea, nu eradicarea, un fapt care ajută la creşterea calităţii vieţii. Nu la estomparea ei!!! Cu atât mai mult, politicienii – ca simbol agricol complementar- trebuie să contribuie la creşterea vieţii. Prin definițe…

Recomandările redacției