• Sticla, oţelul şi betonul au luat locul stadioanelor.
  • Zona Pădurice şi locul viran de la Tricoul Roşu ar putea deveni un parc în inima oraşului.
  • Cu puţin interes s-ar putea amenaja şi o imensă parcare subterană.

Principatul Monaco este un oraș–stat și microstat suveran care se învecinează cu Franţa pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Mediterană, având o suprafață de 2,02 km² și o populație de aproximativ 37.800 de locuitori. Orașul stat are în derulare un proiect parcă desprins din filmele SF. Pentru a doua oară în istoria sa, prosperul principat își va extinde teritoriul cu circa opt hectare. Pri­ma oară a făcut-o în urmă cu mulți ani când l-a extins cu 30 la sută. Ce e SF în știre? Faptul că această extindere va fi realizată, la fel ca prima oară, în… mare! Printr-o investiție de câteva miliarde sau zeci de miliarde de euro, hăul mării va fi transformat în uscat sub forma unui cochet ansamblu rezidențial. Cu blocuri, spații comerciale și recreative, terenuri de sport și spații verzi. Mai ales, spații verzi!

Cuvântul de ordine: demolare!
Ei, de aici ajung la orașul de pe Mureș, dragul nostru Arad, numit cândva, poate un pic exagerat, Mica Vienă. Ce are în comun Aradul cu Monaco, o să vă întrebați? Evident, nimic. Ce nu are, vreau să scot în evidență. Dacă la Monaco, la fel ca peste tot în lume, se construiește, în primul rând pentru binele cetății și mai ales al cetățenilor, la Arad s-a procedat în ultimii 27 de ani și se procedează și în prezent exact pe dos. „Demolare” este parcă cuvântul de ordine! S-a demolat în detrimentul cetății dar, mai ales al cetățenilor. Concomitent cu moartea clinică a sportului arădean (pentru că mai sper într-o resuscitare miraculoasă) cei din Palatul Administrativ, cocoțați în fotolii luxoase, au „omorât” cu bună știință, prin „cangrenare”, o mare parte din plămânul verde al orașului. Dacă în perioada regalistă și apoi comunistă, Aradul se mândrea cu ceva, pe lângă industria prosperă, au fost stadioanele de fotbal, adevărate oaze de verdeață printre blocurile gri. Cu aportul nemijlocit al aleșilor locali, au făcut rând pe rând pneumonie, boala recidivând și transformându-se în cangrenă, stadioanele „VAGONUL”, „STRUNGUL” și relativ recent s-a îmbolnăvit de moarte și stadionul „ROMTELECOM” din Micălaca. Morți subite, suspecte chiar de omucidere, care au transformat parte din plămânul verde al orașului în găuri negre din beton, sticlă, plastic și aglomerare de mașini poluante!

„Interese” cu rezultat dezastruos…
Ce… interese i-au mânat în luptă pe cei aleși (sau realeși, fără temei…) ajunși în fruntea urbei datorită unor promisiuni deșarte, nici nu mai contează. Cert și palpabil este „rezultatul” administrației locale în acest domeniu… În locul oazelor de verdeață și relaxare, dacă tot nu s-a mai dorit sau nu s-a mai putut continua tradiția fotbalului arădean, puteau, trebuia de fapt, amenajate, cu investiții minime, alte oaze de verdeață și relaxare, parcuri cu copaci, gazon, fântâni arteziene, bănci cochete. Eventual, pentru a fi îmbinat plăcutul cu utilul, pe aceleași locuri puteau fi realizate parcări subterane sau su­praterane, etajate, având în vedere lipsa locurilor de parcare care se acutizează tot mai mult în orașul de pe Mureș. Și în Vlaicu și în Micălaca și mai ales, în centru. Am vorbit de un asemenea proiect în primăvara anului 2016, când am fost propus să candidez pentru funcția de primar al Aradului. Am dat și soluția, care a fost și din fericire încă mai este posibilă, datorită falimentului cunoscutei fabrici textile „Tricoul Roșu”, o altă părticică dispărută de pe emblema Aradului. Redau în continuare câ­teva fragmente din ce intenționam să realizez pentru arădeni în cazul în care aș fi candidat și aș fi fost ales, cu riscul evident de a părea ridicol citându-mă tocmai pe mine!

Un „plămân” proaspăt pentru arădeni
„Aș aminti doar câteva aspecte, dacă nu plictisesc prea tare, care m-au îndemnat să accept pro­vocarea candidaturii. Aș vrea să transform Aradul într-un oraș ver­de, un „plămân” uriaș în vestul țării, care să creeze premise pentru prelungirea speranței de viață a arădenilor. Aș începe prin transfor­marea Parcului „Pădurice” de la Podgoria în Parcul Central al Ara­dului, un parc care să cuprindă și actualul perimetru al fostei fabrici „Tricoul Roșu”, lăsat viran de atâta vreme… Chiar dacă ar fi nevoie de expropriere! Nu cunosc încă cui aparține în prezent acest spațiu, dar există legislație pentru expropriere pentru cauză de utilitate sau interes public. Aș vrea să rea­lizez un parc în care să fie afișe care să îndemne arădenii să calce iarba!!! Da, ne-am săturat de interdicții de genul „Nu călcați iarba”! Peste tot, în marile orașe, metropole, se „calcă iarba!” Asta aș vrea, să le ofer arădenilor mei, un parc în care să nu le fie frică să calce iarba, să-și aducă copiii în parc, să stea la umbra unui copac în zilele toride, să citească sau să admire cerul albastru întinși pe iarba verde… Tot în această zonă, aș realiza o parcare, tot Centrală, ori subterană, sub parc, în perimetrul fabricii „Tricoul Roșu”, ori de suprafață, etajată gen cum sunt cele de la Veneția sau la noi cele din mall-uri. E absolut necesară și utilă o astfel de parcare în buricul Aradului. Asta trebuia să-i preocupe pe foștii primari, în primul rând… Ar fi degrevat întreg centrul orașului de mașini parcate pe unde ajută Dumnezeu!”

Un „transplant” posibil și necesar
De ce nu am candidat în 2016, am explicat atunci destul de clar și nu mai reiau acum argumentația, nefăcând obiectul acestui articol. Ce e important în prezent? Întâmplarea face ca terenul viran rămas în urma demolării fabricii amintite să fie amplasat în „buricul târgului”. Tot întâmplarea face să fie amplasat în imediata vecinătate a Parcului „Pădurice” și la doi pași de sediul Consiliului Județean. La fel, doar întâmplarea este responsa­bilă de faptul ca până în prezent acest teren să nu fi făcut cu ochiul marilor samsari imobiliari, sau dacă a făcut, au fost vehiculate prețuri astronomice! Un șir de întâmplări „fericite” care fac încă posibilă transformarea unui loc viran, rai al buruienilor și boschetarilor, focar de infecție, întrunul din cele mai profitabile proiecte pentru Arad, dar mai ales pentru arădeni!
Transformarea într-un parc cen­tral orășenesc, prin alipirea actualului parc existent de acest te­ren viran, ar constitui pentru orașul de pe Mureș un adevărat transplant pulmonar reușit, care ar da o nouă față zonei centrale a orașului, vindecând în parte plămânul cangrenat cu bună știință. O nouă înfășișare, dar mai ales o nouă gură de oxigen cu profit incalculabil și pe termen lung pentru arădeni. Un profit, care nici nu poate fi pus în balanță cu „câștigurile” obținute din schimbarea destinației celor trei stadione demolate, care cine știe în buzunarele cui au intrat!…
Ideea, din câte îmi aduc aminte, a fost preluată de actuala admi­nistrație, vorbindu-se la un moment dat tocmai de transformarea te­renului viran de la Podgoria în parc, proiect despre care vorbeam eu în 2016, cum arătam mai sus. Faptul că a rămas în fașă, la stadiul de proiect nerealizat, nu poate să nu mă ducă cu gândul decât la… interesele imobiliare care, se pare, au intervenit între timp! Interese care nu știu, sau nu risc să spun cui vor profita, dacă vor fi confirmate, dar nici într-un caz arădenilor! Nerealizarea acestei oaze de ver­dea­ță în buricul târgului, ar echivala cu trecerea la un nou stadiu, final, al cangrenei care a cuprins Aradul…
Florin Truț

Recomandările redacției