Plouă cu stropi mari în dimineaţa aceasta de noiembrie. Vântul suflă a iarnă şi în sat se văd hornurile caselor abundând de fum. Este deja târziu să te mai gândeşti la zilele de vară, pe uliţele satului, ploaia căzută lasă loc mlaştinii să apară.

Nimeni, dar absolut nimeni nu este pe drum, toţi stau la vetrele lor pline de căldură. Acum aşteaptă, parcă, şi prima ninsoare, bucuria copiilor şi groaza bătrânilor. Este un peisaj minunat, frunzele îngălbenite şi de mult căzute fac o pătură pentru pământul ce mult a trudit şi a luptat în aceste vremuri.

Da… acum plouă… plouă peste tot, plouă afară, plouă în noi, plouă în gândurile noastre, plouă în luna noiembrie.

Copiii sunt trişti pentru terenul lor de fotbal, tinerii pentru băncile care odinioară le erau gazde, iar azi sunt ude de la atâta ploaie şi atâtea amintiri, bătrânii parcă au amorţit şi încheieturile îi dor de la vremea de afară.

Ploaia de noiembrie reprezintă momentul prielnic de a sta în casă şi a răsfoi o carte. Una cu zmei şi feţi frumoşi, cu vrăjitoare şi zâne fermecătoare ori cu poveşti minunate de dragoste sau pur şi simplu să savurezi o cafea fierbinte, admirând ploaia ce cade în luna noiembrie.

Timpul parcă stă pe loc la fel şi eu, aducându-mi aminte cum vedeam ploaia de noiembrie în diferite perioade ale vieţii mele.

Ploaia de noiembrie este aceeaşi, doar stările mele sufleteşti o văd altfel, când mai tristă, când mai fericită, când mai nostalgică, dar ea tot ploaie de noiembrie rămâne.

Este minunată şi, în ciuda vremii de afară, în casă focul din şemineu te luminează, bucurându-te de cafeaua, ce şi acum, parcă poartă parfumul tău. Şi tu ai plecat tot pe o ploaie de noiembrie în veşnicia efemeră.

Lăsaţi ploaia de noiembrie să vă dăruiască din farmecul ei, lăsaţi-o să vă spele sufletul cel împovărat de atâtea gânduri deşarte, bucurându-vă de ea şi savuraţi o cafea, că aşa este frumos când plouă în luna lui noiembrie.

Paul Krizner

Recomandările redacției