„Breaking News; Master Chef; I like IT; Income Magazin; Newsroome; Prime Time News; Fresh Refresh; Tv News; Newsline; News Magazin; Gourmet cu Belle; Digipedia; Next Star“.

După cum sunt scrise, par cuvinte în engleză. Chiar sunt! Oare ce-o fi reprezentând? Întreb, nu dau cu parul! Cumva citate din Shakespeare, George Bernard Shaw, Mister Bean, Dickens, Hillary Clinton, Edgar Allan Poe, Cassius Clay,  Tony Blair, Agatha Christie, Brad Pitt, Hemingway…

Nuuu, n-aţi ghicit, staţi jos, nota patru şi-n genunchi!

Cuvintele de mai sus nu sunt altceva decât denumirile unor rubrici de mare popularitate, de mare interes şi de mari trebuinţe, ale unor televiziuni naţionale româneşti. Cuvintele sunt în engleză iar telespectatorii sunt cetăţeni români din oraşele şi satele României. Deşi vorbele par citate din clasici, traduse în româneşte ele sunt simple, gen: ultimele ştiri, sală de lectură, viitoare vedete, gastronomie etc. Pentru toate există echivalenţe în limba română. Dar trebuie să ne împopoţonăm, nu? Să arătăm mai culţi… Să fim în trend (Ptiu, puşchea pe limbă!).

Pe la mijlocul secolului XIX, în România se purta în draci franţuzismul. Totul se raporta la Franţa, la francezi: de la comportament, modă, obiceiuri, zicale, lecturi în franceză, cântece, până la introducerea în limba română în exces a unor cuvinte franţuzeşti. Marii oameni ai culturii române, cum ar fi Bogdan Petriceicu Haşdeu, Eminescu şi Alecsandri – ca să dau doar trei nume – s-au opus verbal şi în scris acestui malign curent. Este adevărat că s-a şi exagerat cu evitarea cuvintelor franţuzeşti,  când s-a propus, bunăoară, să se renunţe la cuvântul cravată, că-i de origine franceză, şi să i se zică obiectului de îmbrăcăminte, gâtlegău. Na, excese, ce mai!

Istoria se repetă chiar în zilele noastre. Doar că acum se introduc în limba română cu tomberonul, cuvinte în engleză. Cu rost şi, de cele mai multe ori, fără nici un rost.

Limba unei naţiuni este o entitate vie, care comportă transformări. Odată cu dezvoltarea relaţiilor interumane se dezvoltă şi limba unui neam. Limba naţională cunoaşte transformări inevitabile, prin, bunăoară, introducerea unor neologisme, cuvinte noi preluate din alte limbi. Astfel, limba devine mai bogată, mai fluentă, mai în ton cu epocile pe care le parcurge. Dar, excesul de neologisme (de franţuzisme cum a fost în secolul XIX), de englezisme cum se întâmplă în prezent, poate duce la pierderea identităţii unei limbi.

În plus, involuntar se poate face politica aşa-zis europeană a unor troglodiţi care intenţionează ca limbile naţionale să dispară şi să apară o limbă unică, cea europeană. Există, în altă ordine de idei, nişte ticăloşi în Republica Moldova care susţin că limba vorbită acolo este limba moldovenească, sfidând atât istoria neamului românesc cât şi bunul simţ. Ia niet liubliu!

Acelaşi lucru se întâmplă în prezent cu folosirea în exces a frumoasei limbi engleze. Frumoasă, dar care nu ne aparţine. Limba română este suficient de bogată, suficient de contemporană, foarte frumoasă şi fluentă. Aproape pentru fiecare cuvânt din limba română există sinonime, pentru alocuţiuni verbale există variante cu nemiluita, foarte rar fiind nevoie să apelezi la alte limbi. Nu sunt absurd, anumite cuvinte se pot împrumuta sau chiar s-au împrumutat din limbi străine.

Odată cu dezvoltarea electronică a calculatorului s-au introdus natural şi firesc în limba română multe cuvinte din engleză. Care s-au aşezat cuminte lângă celelalte cuvinte din vocabularul limbii române. Bunăoară, cuvântul maus, care desemnează o componentă a calculatorului. Ar fi de-a dreptul hilar să ne apucăm noi acum să  spunem, traducând: şoricelul calculatorului! Nu trebuie exagerat nici în acest fel. Dar de aici până la a folosi în mare exces cuvinte în engleză, mai ales la posturile de televiziune, la cele de radio sau chiar în presa scrisă este un lucru impardonabil pentru respectul faţă de limba  română. Căci, să nu se uite, jurnalistul, omul care decide în mass-media (uite un cuvânt agreat de limba română), are şi calitatea de formator de opinie de gusturi, de conştiinţe.

Şi una-i aceea de a promova pe posturi conştiinţa limbii române.

 

Recomandările redacției