Într-una din săptămânile trecute poeta Domnica Pop mi-a lăsat în lipsă, la redacţie, ultima ei carte tocmai apărută, „Viadeserta“, Editura Trinom – Arad, 2016. Am tot amânat s-o citesc, presat de trebile redacţiei, de cele civile dar şi din cauza lenevirii, moleşelii, recunosc cu smerenie.
Odată deschisă, am citit această carte repede, cu pasiune şi cu mare plăcere, deşi la urmă iar m-a întristat, ca mai toate cărţile ei. Apropos de cărţile ei, Domnica Pop a mai publicat următoarele opt volume de poezie, le e-număr pe toate, că aşa se cuvine: 1) Clepsidra de stele, Editura Mirador, 2009; 2) Rodia de rubine, Ed. Mirador, 2010; 3) Clipe de tăcere, Ed. Concordia, 2011; 4) Albastru, Ed. Mirador, 2011; 5) Frica, Ed. Mirador, 2012; 6) Podul de hârtie, Ed. Mirador, 2013; 7) Mecanica frigului, Ed Trinom, 2012, în regie proprie; 8) Drumul de unde, ed. Trinom, 2015.
La fel ca precedenta ei carte „Drumul de unde“, şi cea de faţă, intitulată cum am spus mai sus „Viadeserta“ conţine între coperţile ei un număr de 80 de poeme, fiecare dintre ele numindu-se undă, respectiv aqua 1, 2, 3… etc., până la 80.
În traducere liberă (interpretabil însă), prin Viadeserta s-ar înţelege cale fără scop, stradă pustie sau drum fără nici un orizont, derutant pe care-l străbaţi singur. Bineînţeles, Domnica Pop îi dă conotaţii simbolice, ideatice şi chiar dramatice, normale pentru o poetă sensibilă şi cerebrală, totodată, cum este ea.
Nu e mai puţin adevărat că această carte pare să se fi scris şi sub auspiciile religiei, pildele personajelor biblice fiind arhirecunoscute prin simboluri similare. Am să citez din Biblie Versetul 26 din Capitolul 8 al Cărţii FAPTELE APOSTOLILOR: „Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: «Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu» (Ella e una via deserta, nota mea)“. Precizez că punctuaţia şi grafierea aparţin Bibliei.
Domnica Pop îşi deschide volumul cu poemul „aqua 1“, prin care ne pune încă de la început la curent cu tema cărţii, ca un fel de sinteză a ei. Am să-l citez în întregime, ca să vă dumiriţi: „nu ştiu/cum începe drumul//păşesc/spre unde mă-ndrept//uneori/văd zigzaguri//pot deveni/plută navă//pe un râu urcător/spre mai mult//Lavă “.Drumul poetei este situat întotdeauna în prejma apei: pe deasupra, pe dedesubtul sau chiar în apă. Să nu uităm că poemele ei sunt fiecare în parte o undă, un val, o picătură din acea apă care poate fi fluidul vieţii, iar poemele parte intrinsecă a ei, sentimentul e aproape peremptoriu: aqua 1, aqua 2, aqua 3…
Parcursul prin viaţă este cu surprize, viadeserta ei este sinuos, are zig-zaguri, surprize, şocuri, zdruncinături: în „aqua 11“ pictorul părea nemuritor (eu o bănuiesc pe Domnica Pop că aici onorează memoria artistului plastic Mihai Takacs): „am spus pictorului/să-mi facă portretul/- avem tot timpul/voi trăi 105 ani//apoi a pierit//ca un cub de zahăr/în cafea…“.
Poemele din carte au personaje: bunica, mama, pictorul, Romeo şi Julieta, Isus, Newton, Dumnezeu…
Iată poemul „aqua 6“ unde personajul e chiar… Domnica: „Intră/de tot//-ce vezi, Domnica?//văd că sînt/ceea ce eşti//văd orizonturi albe/unele peste altele/urc cu durere/într-un punct/de tăcere//Intru“.
Copilăria, copiii sunt şi în această carte teme de neînlăturat, se simte aici regretul, pierderea inocenţei: „copilăria ta/fără coroniţă/a topit inerţia“ (aqua 60) iar în poemul „aqua 27“ poeta percepe „copii încă nesiliţi/să-l pronunţe corect pe R“. (R de la Rău, nota mea).
Voi cita în întregime poemul „aqua 72“ pentru frumuseţea interioară a gestului, pentru sentimentul de iubire care cerne nisipul din clepsidră: „stai/pe umărul meu/cum ai sta pe tine//aceeaşi senzaţie/împărţită egal//stai ascultă/ce nu vom discerne//Mîna de nisip/care ne aseamănă/cerne“.
Viadeserta este o carte faină, destinată celor nu neapărat sofisticaţi, dar cărora sensibilitatea le stă prin preajmă, precum ofrandele pe altarul unui zeu cumsecade.
Tipărită excepţional, cu o copertă creată de Călin Chendea, cartea „Viadeserta“ a poetei Domnica Pop este neîndoios, o carte foarte bună, care o reprezintă şi care continuă seria dezvăluirilor senzaţionale ale sufletului ei fragil.
