Ponta şi M.T.O.

Improvizația, din păcate nu aceea izbucnită din fantezie, ci aia izvorâtă  din lipsa oricărui plan este una dintre trăsăturile care, din păcate, ne caracterizează.  Iar asta s-a văzut și la cel mai înalt nivel, cu prisosință, în ultimele zile. Mai exact la întâlnirea dintre președintele Băsescu şi premier plus ministru de Finanţe. Dar care au fost datele inițiale? De mai bine de jumătate de  an se făcea vorbire de reducerea CAS pentru angajatori. Ca să fim exacți, de asta se vorbea încă din 2012 prin programul de guvernare al USL. Problema s-a amânat și, iată că am ajuns în iulie 2014, cu ținta pentru aplicare de la 1 octombrie. Să nu o mai lungim, tema era arhicunoscută și pentru asta trebuia să fii pregătit să răspunzi la câteva întrebări. Iar Traian Băsescu nici nu a ascuns faptul că nu va promulga legea până nu i se vor indica clar sursele de finanțare și reechilibrare a bugetului. Altfel spus un extemporal anunțat și, mai mult de atât, nu din…toată materia, ci cu întrebări dinainte știute. În plus, premierul trebuia să fie pregătit pentru un „duel” cu președintele, care a spus de mai demult că va face tot ce depinde de el pentru ca locatarul de la Palatul Victoria să nu se mute, din decembrie, la Cotroceni. În plus la întâlnirea de la începutul săptămânii cu președintele cei doi membri ai Executivului nu au avut nici o surpriză. Băsescu nu a schimbat subiectul și a pus întrebările pe care le anunțase cu mult timp înainte. Iar la întâlnire, ce să vezi, surpriză: cei doi s-au prezentat cu temele nefăcute.  Nu s-a făcut o analiză de impact, nu s-a răspuns practic într-un mod rezonabil și argumentat la nici una dintre  întrebările, trebuie să recunoaștem justificate ale președintelui. Chiar ministrul Finanțelor, Petrescu recunoștea senin că „încă mai lucrez la impact”,  „din experiența trecută știu că va fi un proiect bun”, „știu că voi reuși”.  Aflată în dificultate, privirea se agăța de cea a  lui Ponta, precum un om se zbate în vâltoarea apelor şi caută disperat cu mâinile de un colac de salvare. Care nici el nu se simțea prea bine. Ponta nu colacul. Cei doi  căutau să se salveze, fiecare dorind să se „cațere” pe celălalt. Dar toate astea se întâmplau pe „nisipuri mișcătoare”, iar zbaterea lor însemna de fapt o scufundare iremediabilă. Jocul a fost pierdut net de cei doi. Iar Ponta care părea până mai ieri că are replică, nu a ripostat nici măcar atunci când pe președinte la cuprins „amnezia”. Chiar acesta a amintit povestea din 2008, cu Tăriceanu premier și salariile profesorilor care urmau să fie majorate cu 50%. Iar Băsescu spunea că s-a opus. Povestea e ca la radio Erevan. E adevărat că s-a opus: dar nu era Băsescu, ci era Tăriceanu. Președintele era de partea cealaltă și o ținea sus și tare că sunt resurse. Dar asta, așa, am amintit-o pentru conformitate. Pe de altă parte, fapt este că întrebările au rămas fără răspuns. Ce e trist este că nici… Harvard-ul nu mai pare a fi ce a fost. La o companie nu multinațională, ci una cât de cât cu minime pretenții, mai mari puțin decât acelea de a vinde gogoși la toneta din piață( nu că asta ar fi dezonarabil –n.n.), cu astfel de analize și previziuni  bugetare în esență ai fi primit un șut în dos în secunda doi. Iar acum spusele lui guvernatorului Isărescu, care atunci păreau o ironie, mai exact  când spunea că cel mai bine a lucrat cu ministrul de Finanțe Remeș, pentru că înțelege lucrurile se dovedesc a fi reale. Din păcate. Cam aici ne aflăm şi întrebarea care vine firesc: oare la alte „negocieri”, cică  pentru România premierul s-o fi prezentat tot …improvizaţii. Una peste alta şocul poate fi comparat cu acela  când Băsescu l-a „dat în primire” pe Geoană cu: „da aseară, la Vântu ţi-a plăcut?”. Dacă atunci pe „Mihaela, dragostea mea” l-a luat …Vântu, nici Ponta nu pare a sta mai bine cu fenomenele…M.T.O.