popaDeși nu mai este la fel de implicat precum în toamnă la Național Sebiș din motive de sănătate, Ionuț Popa este la curent cu tot ceea ce se întâmplă bun și rău pe malul Crișului Alb. Cum echipa nu a început tocmai bine anul și urmează meciul de care pe care cu Metalurgistul Cugir, directorul tehnic al „alb-albaștrilor” a ținut să pună în ordine unele lucruri, ma­nifestându-și sprijinul față de Mihai Petcuț, dar și față de jucători,
cărora – însă – le cere responsabilitate maximă.
– Mister, înainte să ajungem la zilele noastre, ne puteți spune de ce Sebișul a intrat într-o așa-zisă criză de rezultate imediat după meciul tur de la Cugir? După acel succes, se părea că nimeni nu va putea opri Naționalul din drumul spre Liga a II-a…
– În toamnă, spre finalul turului, toată echipa era plină de cartonașe. La Jucu, spre xemplu, chiar am schimbat întreaga linie de fund din această cauză. Iar când nu există omogenitate, e normal să mai apară sincope. Apoi, a mai plecat și căpitanul de echipă, Albert, în Italia. Era stâlpul apărării noastre, iar absența sa a cântărit și ea greu.
– Cam tot pe atunci, ați început să răriți vizitele la Sebiș, iar acum mergeți chiar foarte rar la echipă..
– Trebuie să recunosc că în toamnă, mai ales la începutul ei, eram mai aproape de echipă. Cel puțin odată pe săptămână mergeam la Sebiș. Azi, cu părere de rău spun că nu am mai fost în vestiar de mai bine de o lună, fiindcă am probleme de sănătate. Aș fi vrut să fiu și tânăr și deștept și cu chef de muncă, dar am dureri mari la coloană și nu pot să mă desfășor așa cum aș vrea. Însă, am ținut mereu legătura cu conducerea clubului și antrenorii. Cu primarul Feieș și antrenorul Petcuț chiar vorbesc des și ne mai și întâlnim față în față.
– Și unde ar fi problema, la conducere, la vestiar?
– Din punctul de vedere al condu­cerii, lucrurile stau perfect. Sebișul este echipa care-și ia salariile și primele de joc la timp. Ceea ce a făcut și face primarul Feieș la Sebiș este pentru eternitate. Se va vorbi în timp că primar pe vremea în care s-au făcut atâtea lucruri bune pentru fotbal și sport a fost Gheorghe Feieș. Dânsul a început demult construcția la stadion, doar cu partea de finisare a stat mai prost. Iar primul lucru pe care i l-am cerut când am venit lângă echipă a fost să reia lucrările la baza materială. L-am grăbit, l-am forțat, cred că la un moment dat își dorea să nici nu mai apar pe la Sebiș, să-l stresez cu stadionul. S-a lucrat nebu­nește, iar astăzi putem spune că există condiții de Liga 1 la Sebiș. O bază ce are bazin, saună, camere de cazare pentru fotbaliști, cabinet me­dical, sală de mese, vestiare noi, nu poate fi decât una de top. Deci, conducerea și-a făcut excelent treaba.
– Atunci, rămâne varianta a doua, vestiarul…
– E adevărat, din punctul de vedere al celorlați, lucrurile nu stau la fel de bine. În primul rând, jucătorii trebuie să dea dovadă de foarte multă responsabilitate. Nu trebuie uitat că echipa a pierdut 11 puncte acasă și nimeni nu a fost penalizat. Deci, conducerea a dat dovadă de înțelegere și în acest sens. Pornind de aici, antrenorii și jucătorii trebuie să înțeleagă că la victorii meritul este numai și numai al lor, dar și când pierd vinovații principali sunt tot ei. Când se pierde un joc nu e vinovat primarul, președintele, directorul sportiv sau magazionerul. Doar când conștientizezi cu adevărat acest lucru te poți numi o echipă profesionistă, iar antrenorul are un rol foarte mare în acest sens.
– În opinia dumneavoastră, care este principala cauză a rezultatelor negative?
– Marea îngrijorare este că echipa se descurcă foarte greu pe teren propriu. Din ultimele cinci partide la Sebiș, echipa nu a câștigat niciuna și a marcat un singur gol prin rezerva Galea. Apoi, mai cred că adversarii au cam citit jocul nostru. Cam toți și-au luat măsuri suplimentare împotriva golgheterului Blănaru, iar lipsa reușitelor sale au cântărit mult în economia rezultatelor. Cam totul a căzut pe umerii săi și nu era normal să se întâmple asta.
– Credeți că jucătorii nu-și dau cu adevărat seama de șansa pe care o au, aceea de a juca la anul într-un eșalon superior?
– Nu-i cunosc prea bine pe jucători, fiindcă, repet, nu am fost foarte apropiat de ei. Ceea ce am văzut de pe margine, cel puțin la meciurile amicale din această iarnă, a fost că atunci când au vrut și s-au concentrat au făcut partide aproape perfecte cu Bacăul, Bihorul și mai ales Poli Timișoara. De ce să nu le repete, dar pentru asta înseamnă să se responsabilizeze, să fie responsabilizați de antrenor.
– Din punct de vedere tehnico-tactic ce aveți de sugerat?
– Acum ceva timp am discutat cu echipa despre filozofia meciului pe teren propriu. Pe teren propriu pur și simplu ne blocam, așa că trebuia schimbată puțin abordarea. I-am su­gerat antrenorului să găsească soluții pentru jocul în adâncime, înmulțirea jucătorilor în atac și agresivitatea mai mare în jumătatea adversă. După mine, în acest fel, nu-i lași inițiativa adversarului. Nu știu cât au înțeles jucătorii și antrenorul, eu am venit cu o idee, nu le-am impus nimic. Și eu am fost antrenor și nu am acceptat să mi se impună ceva, deși sugestii și păreri am mai prins din zbor. Mai ales din cele venite din partea persoanelor calificate, cu experiență în domeniu. Nu cred că Mihai Petcuț se poate plânge că i-aș fi subminat autoritatea în vestiar sau că nu a avut susținerea mea, dimpotrivă. Am și insistat pe lângă conducere să i se dea mână liberă. În două săptămâni se pot rezolva multe lucruri, am înțeles că antrenorul și-a definitivat și un program de pregătire.
Continuare în numărul de mâine al ziarului nostru.

Recomandările redacției