Potenţialul arheologic al judeţului Arad

0
524

Atunci când analizăm potenţialul arheologic al unei regiuni, ori al unui sit suntem nevoiţi să folosim printre alte metode şi comparaţia. Cu toate că a compara siturile între ele nu reprezintă o soluţie ideală, această metodă trebuie aplicată pentru a pune în balanţă ceea ce poate oferi fiecare sit. Din această perspectivă consider că o astfel de evaluare trebuie să ţină cont atât de oportunitatea cercetării ştiinţifice, cât şi de posibilitatea reală de a transforma situl într-un loc destinat comunităţii.

Totuşi mă văd nevoit să informez cititorii că fiecare sit arheologic este important din punct de vedere ştiinţific, el reprezentând un crâmpei din istoria omenirii. De multe ori în cele mai banale situri au fost descoperite artefacte senzaţionale, ori contexte unice. De pildă într-o obişnuită aşezare a epocii bronzului din apropierea localităţii Şagu provin unele dintre cele mai bogate dovezi de prelucrare al metalului din regiunea intracarpatică. Cu toate acestea trebuie realizată o prioritizare a acestor situri, deoarece nu toate pot fi cercetate, ori puse în valoare.

Lipsa unor cercetări sistematice a îndepărtatelor epoci preistorice din judeţul Arad mă împiedică să identific situri pretabile acestui demers. Eventual aşezările neolitice de la Macea „Topila” şi Vărşand „Viezurişte” (ambele situate între aprox. 5000-4500 a.Chr) ar putea fi incluse aici. În cazul fericit în care cercetări viitoare vor identifica structuri arhitectonice aceste situri ar putea fi transformate în parcuri arheologice.

Un alt obiectiv recent cercetat este impresionantul cimitir eneolitic de la Pecica (aprox. 4500-4000 a.Chr.). Cu ocazia unor săpături de salvare au fost identificate numeroase morminte, care împreună cu inventarul lor funerar pot fi expuse cu succes în sălile muzeului din Arad.

Pentru epoca bronzului, consider că aşezarea de la Pecica „Şanţul Mare” (aprox. 1900-1500 a.Chr.) şi bogata fortificaţie de la Sântana „Cetatea Veche” (aprox. 1400-1100 a.Chr.) reprezintă cele mai importante situri. Ambele se află în locaţii uşor accesibile, pretându-se cu uşurinţă la organizarea unor parcuri arheologice.

Unele dintre siturile antice intens cercetate de-a lungul timpului pot fi de asemenea integrate unui asemenea demers. Aşezările dacice de la Sâvârşin „Cetăţuie” şi Berindia „La Cetate”, ori fortificaţia de la Cladova „Dealul Carierei” sunt ideale pentru a deveni în timp certe atracţii turistice.

Piesele de inventar funerar descoperite în numeroasele cimitire din apropierea localităţilor Pecica şi Nădlac datate în a doua jumătate a mileniului I d.Chr. pot fi cu uşurinţă expuse publicului. Totodată pot fi enumerate şi numeroase monumente medievale ce au un real potenţial turistic, ca de pildă cetatea Şoimoş şi cea de la Ineu, Mănăstirea Bizere de la Frumuşeni, capitlul de la Vladimirescu, ori biserica voievodală de la Hălmagiu.

Deşi în ultima vreme au fost descoperite peste 150 de noi situri şi cercetate alte aproape 60, doar o parte dintre acestea se pretează prezentului demers. Cu o strategie de cercetare arheologică coerentă, multă bunăvoinţă din partea administraţiei locale, dar şi un plan concret de punere în valoare a siturilor enumerate mai sus, arheologia ar contribui efectiv la educarea societăţii, la promovarea valorilor culturale, dar şi la apropierea comunităţii faţă de propria istorie.

Victor Sava

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.