În numărul de luni, 5 octombrie, al ziarului Glasul Aradului, în pagina a patra, apărea o ştire scurtă, sub titlul „Tir de armă lângă Pădurea Ceala”, Glasul Aradului fiind singurul mijloc de informare care a pu­blicat această ştire. În text era vorba despre un incident regretabil întâmplat lîngă Pădurea Ceala şi în care au fost implicaţi Adrian Lile, fost şef al Poliţiei Rutiere Arad, actualmente avocat, o haită de câini şi stăpânul câinilor; Adrian Lile a tras cu arma pentru a se apăra de câini.
De luni până astăzi presa arădeană a preluat subiectul şi l-a dezbătut în fel şi chip. Dat fiind că Glasul Aradului „a dat tonul”, l-am contactat telefonic pe Adrian Lile, „marele vinovat”, „omu’ care-a tras cu puşcociu’”, „poliţistu’ lu peşte care umblă cu armamentu-n dinţi la plimbare” (şi altele asemenea, „de la lume adunate…”), spre    a-i afla propria versiune a întâmplării care l-a readus în centrul atenţiei publice. Ne-a răspuns cu amabilitate, reţinut în exprimare şi deloc patetic. „Duminică dimineaţă am plecat cu bicicleta pe Fale- za Mureşului spre Pădurea Ceala. Plimbarea cu bicicleta o fac şi de plăcere, şi ca terapie recomandată de medic. Fusesem avertizat de un pri­eten, doctor şi biciclist şi el, că în zona aceea este o haită de câini. Şi el fusese atacat de câini în acel loc. Tocmai din acest motiv am pus în geanta pe care o am la bicicletă pistolul cu gaze – o armă neletală pe care o de­ţin legal, armă de apărare. Precizez: nu este o armă cu bile, ci cu gaz. Ce nu-mi doream să se întâmple s-a îmtâmplat totuşi: am fost ata­- cat de o haită de câini extrem de violenţi. Nu mai ştiu dacă erau cinci, şase sau şapte; când eşti atacat nu mai numeri câţi sunt. Între ei era şi un rotweiller – şi nu era nici în lesă, nici cu botniţă. M-am oprit pe loc şi am scos pistolul. Acolo este o curbă a digului, şi de după curbă am auzit pe cineva strigând câinii, dar câinii nu s-au oprit. Focul de armă       l-am tras când primul câine  a ajuns foarte aproape de mine şi era clar că va muşca. Zgomotul produs de armă i-a speriat pe câini. Nu este adevărat că au reacţionat la chemările stăpânului; i-a speriat şi i-a îndepărtat focul de armă”, a spus Adrian Lile.
În versiunea lui Adrian Lile, dacă focul de armă a oprit atacul câinilor, acelaşi foc de armă a dezlănţuit furia stăpânului care venea în goană. „Stăpânul câinilor a venit la mine strigând, m-a înjurat şi a ridicat mâna să mă lovească; este un tip solid, de o forţă fizică de care nu ai cum să nu ţii cont. Dacă m-ar fi lovit, aş fi căzut cu siguranţă – şi aş fi rămas acolo, la dispo­ziţia lui şi-a haitei de câini dezlănţuiţi. Spre a mă apăra de atacul stăpânului de câini, am tras cel de-al doilea foc de armă, care i-a produs agresorului o arsură de gra­dul I (diagnostic stabilit de medici). Am abandonat bicicleta, m-am retras şi am sunat la poliţie spre a-i informa. Mi s-a comunicat că va veni acolo un echipaj. Am ieşit la drum spre a-i întâlni pe poliţişti, dat fiind că nu pu­teau ajunge cu maşina la lo­cul incidentului. Odată ajunşi poliţiştii, i-am condus eu însumi acolo unde se petrecuse totul. Stăpânul câinilor îşi revenise, însă era de o nervozitate extremă; m-a înjurat iarăşi pe mine, i-a înjurat pe poliţişti, mi-a aruncat bicicleta…”.
Dat fiind că se făcuse uz de armă, poliţiştii au demarat cercetările, iar stăpânul câinilor a fost dus la spital pentru îngrijiri. „Există declaraţia stăpânului câinilor, declaraţie în care recunoaşte că am fost agresat de cîinii lui şi că şi el m-a agresat pe mine. Eu n-am fost agresiv. Dacă ci­neva se apără nu înseamnă că  e agresiv. Eu m-am apă­rat de o haită de câini agresivi şi de un om agresiv. M-am apărat cu arma fiindcă aveam armă şi fiindcă altă soluţie de a mă salva nu exista. Conform legii, am predat arma după incident. Dacă nu aveam arma, sau dacă o aveam şi nu o folo­seam şi m-ar fi sfâşiat câinii, acum aş fi fost o victimă a câinilor şi a unui stăpân inconştient. Dacă am tras cu arma ca să mă apăr şi m-am salvat, sunt eu inconştientul. Este nedrept şi inuman. Am şi eu câini, dar nu-i plimb liberi şi în haită”, a spus Adrian Lile.
Despre stăpânul câinilor Adrian Lile spune că ştia vag cine este: „Mi se părea cunoscut, dar era ca într-un film cu imagini şterse. Cu mare  greutate am reuşit să refac ceva, dar mi-am amintit că i se spunea «studentu’». Nu este chiar un necunoscut pentru poliţia arădeană, el având anterior şi alte fapte la limita legii sau dincolo de această limită”.
Adrian Lile şi-a mărturisit convingerea că cercetările vor stabili adevărul în toate amănuntele acestei cauze regretabile în care a fost implicat fără voia lui şi din care s-a salvat.

Recomandările redacției