Preşedintele Partidului Popularilor Europeni, Joseph Daul, afirmă că Iohannis „va conduce excelent preşedinţia rotativă a Consi­- liului Uniunii Europene”. Este clar că respectivul îi face campanie electorală pe faţă lui Iohannis, acesta fiind preşedinte al României datorită sprijinului unui partid care este membru al PPE, respectiv, PNL şi se pare că Berlinul şi Bruxellesul au decis, în cele din urmă, să mizeze tot pe el şi la prezidenţialele din acest an. Totuşi, chiar dacă ţii să faci campanie cuiva, nu poţi să te faci de râs spunând nişte gogomănii, cum este şi cea de mai sus, cum că Iohannis va conduce preşedinţia rotativă. Chiar să nu ştie preşedintele unei mari familii politice europene că preşedintele ţării care deţine preşedinţia semestrială are un rol limitat, mai mult decorativ, în exercitarea acesteia? Mă îndoiesc. Atunci, de ce o face? Pentru că, pur şi simplu, este capabil să facă orice pentru ca nu cumva, printr-o prestaţie onorabilă, PSD să puncteze la imagine, pentru că aceasta ar putea să conteze destul de mult la alegerile europarlamentare. Alegeri pe care PPE ţine morţiş să le câştige în Ro­mânia, ţară care dă 35 de europarlamentari. Pentru a contracara un astfel de efect nedorit al exercitării de către România a preşedinţiei rotative, concomitent cu ridicarea de ode lui Iohannis, omul PPE, s-au înteţit atacurile la adresa Guvernului Dăncilă, care este acu­zat de grave derapaje de la europenism, de ata­curi la adresa justiţiei şi a statului de drept şi alte fapte de acest gen. Pe de altă parte, lauda lui Joseph Daul poate fi cu două tăişuri, pentru că, dacă rezultatele vor fi dezastruoase, cum vei mai putea da vina pe Guvern şi pe PSD, când tu ai afirmat explicit că Iohannis este şeful? Nu cred că, prin continuarea războiului absurd cu Guvernul, Iohannis ar putea să câştige voturi în plus faţă de capitalul său electoral stabil, ci dimpotrivă. Cred că mi­nistrul Tudorel Toader a spus purul adevăr atunci când a afirmat că Iohannis are consilieri mai slabi decât cei ai lui Ceauşescu. Nişte consilieri bine pregătiţi ar şti, cu siguranţă, că mai degrabă ar câştiga Iohannis voturi în plus dacă ar mima măcar dorinţa de colaborare cu Guvernul, pentru binele ţării, decât să ducă răfuiala pe culmile ilogicului. Din noianul de măsuri populiste, foarte multe dintre ele proaste şi fără acoperire, este imposibil ca nişte consilieri să nu poată depista câteva bune, pe care preşedintele să le sus­ţină, lăsând impresia că şi el are merite în adoptarea acestora. Un preşedinte abil poate să profite direct de unele lucruri bune făcute de către guvern, criticându-le pe cele proas­te, chiar în condiţiile în care guvernul are altă culoare politică decât a lui. Dacă Iohannis nu va înţelege că vremea preşedintelui jucător a cam apus, că trebuie să fie un preşedinte al tuturor românilor, nu prea îi văd şanse la al doilea mandat dacă până la alegeri PSD nu o dă în bară atât de rău încât electoratul să respingă din start orice candidat al acestuia la preşedinţie, indiferent cât de valoros ar fi.

Recomandările redacției