În Bucureștiul anului 2015 am văzut pentru prima dată, la noi în România, oameni, în special tineri folosind trotinata electrică ca mijloc de transport. Încet, încet moda a  prins și, de la an la an, numărul utilizatorilor a tot crescut. Centrele de închiriat asemenea vehicule, să le spunem prietenoase cu mediul s-au tot înmulțit și în alte orașe, în special în partea de vest a țării, dar nu numai. Și la Arad, trotineta electrică vrea să devină o alternativă de transport. Sunt deja destui oameni, care dețin un astfel de mijloc de locomoție citadină. De câțva ani încoace autoritățile municipale tot fac vorbire despre mobilitate urbană și, prin extensie de ecologie, de emisii reduse de carbon. Este drept că și la nivelul Uniunii Europene, Green Deal pare o țintă mai importantă decât toate. De aceea și Aradul, mai de voie, mai de nevoie  se aliniază la acest nou concept de mobilitate urbană. Însă la noi și știrile aparent bune devin subiect  de glume. Mai întâi firma care operează în Arad în ce privește închirierea de trotinete a făcut un… gest și anume a pus Poliția locală pe două roți. Polițiștii și admnistrația locală a marșat și toată lumea pare fericită. Mai ales polițiștii care merg pe gratis, în misiuni, cu acest vehicul și spun că vor fi mai eficienți pe două roți. Rămâne de văzut în viitor dacă dorința se va transforma în realitate. Totuși, noi spunem, la acest moment, că nu este foarte încurajant acest transport ecologic, din punct de vedere al costului. O oră pe trotinetă costă 42 de lei. Adică mai bine de 10 dolari. Asta înseamnă două ore de muncă, plătite cu salariul mediu net pe economie.  Dacă am egala câștigul orar cu cel al unei ore de  mers pe trotinetă ,un om ar câștiga 7.056 de lei pe lună.  Bani în mână. Dacă ne uităm la salariul minim pe economie care este de 1386 lei net, ecartul devine și mai mare:o oră de plimbare cu trotineta este echivalentul a cinci ore și mai bine de muncă la acest nivel de salarizare.Iar într-un oraș unde pe bulevardul central sunt multe săli de jocuri de noroc, spații goale de închiriat,  magazine seond hand și farmacii este un semn că nu foartă multă lume își permite, cel puțin aparent să folosească trotineta drept alternativă la transportul public. Ori ca să adere cât mai multă lume la un astfel de mijloc de transport, care are avantajele sale de necontestat trebuie ca în primul rând prețul să fie unul accesibil. Pentru ca să câștigi repede câți mai mulți adepți. Altfel transformi scopul din circulație cotidiană cum credem că s-a și propus într-unul de agrement. Hai să merg și eu jumătate de oră să văd cum este.  Pentru că marea masă a contribuabilului arădean nu are un salariu de 7000 de lei net. Nici pe departe. Și iată cum un proiect care pleacă de la o idee bună, riscă să-și piardă… roțile pe drum, din cauza unor prețuri, care noi zicem că sunt prohibitive. Sau te pomenești că arădenii răstoarnă statisticile oficiale în ce privește câștigurile și au resurse nebănuite. Timpul va decide cine a avut dreptate sau nu. Până atunci însă, rămânem la părearea că transportul ecologic, pe două roti de închiriat, în Arad nu e chiar la îndemâna oricui. Este, deocamdată,  doar un hobby costisitor.

  • Cetatean spune:

    km cu vehicule electrice este, si in Vest, mult mai scump, decat cu autoturismul pe benzina. Deci, transportul electric individual este, si acolo, pentru bogati. Mai bine s-ar pune accent pe realizarea de catre municipalitate a unor piste de biciclete sigure si reale (nu mazgaleli pe carosabil, destinate sinucigasilor sau inconstientilor). Se pare ca realizarea pistelor este una din actiunile uitate complet de Primarie. Ar fi utila si realizarea a mult trambitatei parcari subterane din piata Avram Iancu (exclusiv din bani publici, nu vise desarte de parteneriat public – privat) sau oriunde sa ai acces la statie de tramvai, ceea ce ar permite eliminarea autoturismelor de pe Bulevard etc. Lipsa completa de idei la CLM si la Primarie.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției