O știre seacă, puțin luată în seamă: președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a decorat cu „Ordinul Prieteniei” pe direc­torul executiv al OMV, Rainer Seele. OMV este acţionarul principal al gazoductului Nord Stream 2, care va transporta gaz rusesc direct spre Germania.
Îmi închipui ce valuri de ata­curi furibunde ar fi lansat opo­ziția dacă un ministru sau orice altă personalitate importantă din România ar fi primit o decorație sau simple aprecieri din partea lui Putin, din partea Rusiei, în general. PSD a fost și este bălăcărit în permanență că slujește interesele Rusiei, în loc să apere democrația și va­lorile ei, că nu poate scăpa de moștenirea comunistă. Dincolo de vociferările partidelor așa zise de dreapta din România, sare în ochi ipocrizia marilor puteri și acoliților lor din conducerea Uniunii Europene. Diverși oficiali sau simpli trepăduși ai cancelariilor țipă din toți bojocii că România se îndepărtează de valorile democrației, că se abate de la parcursul european, dar, pe de altă parte, fac cu asiduitate jocurile Moscovei, interesele economice prevalând asupra oricăror principii. Campioana ipocriziei este Germania, care, însă preferă să nu fie prea vocală în explicarea propriilor poziții, ci preferă să transfere microfonul acoliților săi. Iar Austria se comportă din acest punct de vedere ca un simplu land al Germaniei, nu ca o țară independentă și suverană. Mai nou, Austria protestează vehement împotriva oricăror acțiuni ale României, face scandal pe tema acaparării justiției de către „penalii” din PSD, țipă ca din gură de șarpe că un politician român l-a comparat pe Klaus Iohannis cu Hitler, face tămbălău monstru cu orice prilej. Motivul descătușării verbale a Austriei este simplu: de când a venit PSD la guvernare, România pare hotărâtă să mai taie din privilegiile multinaționalelor care scot profituri uriașe pe seama exploatării resurselor României, în timp ce noi ne alegem cu simple firimituri. Austria controlează și exploatează o parte însemnată a economiei ro­mânești, începând cu băncile și terminând cu celebra Schweighofer. Vorbim despre acel concern austriac care distruge pădurile României, pe care a pus stăpânire cu complicitatea guvernelor care s-au perindat până acum. Până acum, însă, nimeni nu a cutezat să favorizeze pe față acest colos așa cum a făcut-o Iohannis, care a intervenit direct la Guvern, poruncind să nu se atin­gă nimeni de profitul acestuia, să nu cuteze nimeni să mai taie din privilegiile aberante ale multinaționalelor. Victor Ponta a încercat să o facă și a plătit cu vârf și îndesat. PSD și ALDE, însă, nu au renunțat și par mai decise ca oricând să revină la normalitate, lucru care l-a adus pe Iohannis în culmea furiei, împingându-l la gesturi disperate, cum ar fi contestarea la Curtea Constituțională a tuturor legilor care nu convin multinaționalelor. Iar dacă PSD nu pică de la guvernare până la preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, la 1 ia­nuarie 2019, acestora le va fi și mai greu să stăvilească elanul reformator.

Recomandările redacției