parchet 1Povestea mică şi veche a jafului din codrii gestionaţi de Ocolul Silvic Valea Mare începe să ia proporţii şi să devină gravă: Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova s-a autosesizat şi a deschis un dosar de cercetare penală pentru săvârşirea a cinci infracţiuni: abuz în serviciu, gestiune frauduloasă, delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals. În acest context, joi, 14 iulie, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, Victor Giura (om de-al locului şi împătimit de pădure), a descins în locul din care se spune că au fost raşi de pe faţa pământului 9.493 de arbori (stejar, cer, gorun şi carpen), spre a constata veridicitatea informaţiilor. La descindere au fost de faţă reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Arad (un ofiţer de la Serviciul de Ordine Publică – Compartimentul Silvic şi un ofiţer de la Biroul de Presă), Adrian Lung – proaspătul şef al Ocolului Silvic  Valea Mare, şeful de canton în gestiunea căruia se află pădurea vizitată, foarte tânărul pădurar recent numit în post şi mai mulţi reprezentanţi ai presei.
Ne punem însă întrebarea: pe ce bază sunt numiţi, mai ales, şefii de ocol? Adrian Lung face parte dintre „băieţii buni”? Din câte ştim, se spune că ar avea destule probleme la Lipova… Dar asupra acestora promitem că vom reveni…
Între reprezentanţii presei s-au aflat şi cei ai ziarului Glasul Aradului, ziar care a tras şi primul semnal, şi pe următoarele, în cazul strigător la cer al doborârii copacilor fără milă, fără discernământ, fără frică de Dumnezeu şi de legi, dar cu drag de drujbă şi de bani mulţi – „fără număr” dacă s-ar putea.
„Pădurea infracţională”
N-a fost uşor să pătrundem în pădure; drumul forestier nu-i tocmai comod, iar la marginea pădurii străjuia semeaţă şi închisă cu lacăt zdravăn o barieră cât toate zilele. „Acum stă închisă, dar n-a fost aşa; era deschisă încontinuu şi intra-n pădure şi cine voia, şi cine nu… Era ca un fel de loc fără stăpân, un loc al nimănui”, a spus pădurarul cel nou şi tânăr, cel care „ne-a dat liber” să intrăm în codru.
Pădurea în care s-a făcut descinderea nu este exploatabilă, cel puţin din punct de vedere silvic şi din punct de vedere legal. Altfel… aveam să vedem cu ochii noştri şi cu ochii aparatului fotografic că… totuşi este.
Deşi imensă ca suprafaţă, pentru a vedea ceea ce interesa, respectiv copacii care nu mai erau, n-a trebuit să facem drum prea lung, semn că drujbarii nu prea pierdeau vremea cu drumurile lungi, ci opreau repede, tăiau ce trebuia tăiat, încărcau şi-şi luau valea (din Valea Mare), nu înainte de-a-şi ascunde bine urmele – atât de bine încât pentru a descoperi un copac tăiat i-au trebuit pădurarului zile-n şir de umblat hai-hui pe coclauri. „Nu-i uşor să descoperi dacă s-a tăiat un arbore. În cazul nostru, tăierea s-a făcut la nivelul solului şi s-a acoperit totul apoi cu frunziş uscat, deci totul părea normal. Doborârea unui arbore lasă însă un gol în coronamentul general, deci privim la cer; dacă sus se vede cerul liber, jos lipseşte un copac, aşadar îi căutăm rădăcina – şi i-o găsim sub frunze uscate”, a spus Adrian Lung. Numai că, din câte cunoaştem, ing. Adrian Lung a fost şi el în inspecţia care avea ca scop controalele de la Ocolul Silvic Valea Mare… A inspectat cumva noul şef detaşat aceleaşi parcele, lăsându-le, pe altele, voit sau mai mai puţin voit, necontrolate? Rămâne de vă­zut… Pentru că, din câte ştim, nereguli privind controalele sunt şi la celălalt district, unde se spune că aceste verificări au fost făcute de mântuială.
Din loc în loc am întâlnit probele mai mult decât elocvente ale masacrului forestier: cioate ascunse-n frunziş, dar scoase la lumină şi marcate de cei pe care pădurea chiar îi interesează. Cioatele sunt de-acum, în egală măsură, şi probe pentru anchetatori, şi acuzaţii răspicate la adresa celor care-au tăiat, şi la adresa celor care n-au păzit copaci, ci tăietori.
Deşi trebuie să fim obiectivi, mărturisim cu sfială că ne-a apucat subiectivitatea plânsului văzând atâtea rădăcini lăsate fără copacii pe care-i ţineau în viaţă.
Modus operandi
Potrivit mărturiilor localnicilor şi publicate anterior de Glasul Aradului, la început se tăia ziua şi se transporta noaptea, în căruţe şi-n camioane mai mici. „Anul trecut, prin mai (2013, n. r.), am văzut prima dată un camion de 3,5 tone ieşind noaptea din pădure, încărcat cu lemne; era trecut bine de miezul nopţii. (…) Au ajuns să vină în fiecare seară, să-i prindă noaptea în pădure. Ziua mergeau oamenii cu căruţele şi pregăteau lemnele, iar noaptea le încărcau în camioa­ne”, declara Marius Jucşor, săteanul care a sesizat jaful la care era supusă pădurea lângă care trăia.
Dacă nimeni n-a mişcat nici măcar un deget, tăietorii s-au îmbărbătat şi-au trecut la exploatarea masivă, respectiv la transportarea cu camioane mari, ba chiar camioane închise, astfel încât lemnele să nu se mai vadă.
Bariera de care-am amintit mai la început se deschidea ca prin miracol când apăreau „ţapinarii”, iar de la o vreme s-a înţepenit…, şi-a ră­mas aşa, deschisă. „Aveau şi serviciu de pază: cineva «ţinea de şase», nu cumva să vină cine nu trebuie şi să se-ntâmple vreo nenorocire, Doamne fereşte”, a spus pădurarul cel tânăr („cel bătrân” fiind cercetat laolaltă cu alţi doi, pentru plecarea copacilor de pe rădăcini).
Cum orice copac tăiat devine marfă, şi buştenii buclucaşi aveau trebuinţă de acte, deci li se aplica o marcă pe tăietură şi li se întocmeau avize de însoţire a mărfii; pe aviz se trecea 1 m3, dar se transportau „enşpe”, de „enşpe ori”. Oare cine trebuia să verifice aceste transporturi de lemne? Cine era abilitat şi avea în fişa postului acestă sarcină? Cine răspundea, efectiv, de  integritatea pădurii? Aşa s-au vo­latilizat 9.493 de arbori (doar cei identificaţi, că pe sub frunze gem multe alte rădăcini care-aşteaptă să vadă iar soarele, să fie marcate şi puse ca probe la dosar), adică 5.699 de metri cubi, evaluaţi „la prima mână” la peste 1.614.000 de lei. Ne pinem întrebarea: cum de s-a ajuns la această sumă şi dacă, într-adevăr, a fost evaluată corect.
Din spusele silvicultorilor prezenţi la descindere, buştenii luau drumul abatoarelor de lemne, adică a fabricilor de cherestea, dar pe meleagurile altor judeţe (pădurea fiind la 7 km de un judeţ „vecin şi prieten”).
Dacă despre modul de operare se cunoaşte cât de cât, despre împărţeala profitului nu se ştie nimic. Se ştie însă că toţi angajaţii Ocolului Silvic Valea Mare sunt cercetaţi penal, conform anchetatorilor.
parchet 4Glasul delicat al legii
„Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova s-a autosesizat în cazul tăierilor ilegale de arbori din pădurile administrate de Ocolul Silvic Valea Mare şi s-a deschis un dosar de cercetare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni: abuz în serviciu, gestiune frauduloasă, delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals. Din datele aflate în prezent la dosar, rezultă că au fost tăiaţi ilegal peste 9.000 de arbori din specii diferite. Sunt cercetaţi în cauză mai mulţi foşti angajaţi ai Ocolului Silvic Valea Mare”, a declarat Victor Giura, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova.
Prim-procurorul Victor Giura a confirmat faptul că Direcţia Silvică Arad a depus mai multe plângeri penale împotriva unor angajaţi ai săi din Ocolul Silvic Valea Mare, însă tardiv. „Direcţia Silvică a depus plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, însă după ce Parchetul s-a autosesizat în cauză. Direcţia Silvică a luat mai multe măsuri administrative faţă de proprii angajaţi, dar nu plângerile Direcţiei Silvice au declanşat acţiunea Parchetului, ci autosesizarea noastră”, a spus Victor Giura.
Conform comunicatului Direcţiei Silvice Arad, au fost sancţionaţi 10 angajaţi ai Ocolului Silvic Valea Mare; şeful ocolului a fost suspendat; suspendarea a patru contracte de muncă: a unui şef de district silvic şi a trei pădurari; impunerea recuperării de la angajaţii vinovaţi a sumelor aferente pagubelor produse fondului forestier. Numai că, întrebăm: ce a încercat să demonstreze ing. Teodor Ţigan, directorul Direcţiei Silvice Arad, în momentul în care, ajunşi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, întâmpina ziariştii cu o fiţuică de tip comunicat prin care încerca să mai spele din păcatele instituţiei. De ce aşa de târziu s-a trezit ing. Teodor Ţigan să comunice cu ziariştii şi de ce nu a făcut-o într-un cadru mai organizat, de exemplu printr-o conferinţă de presă, nu ştim!
Ce a făcut concret directorul DSA Arad, timp de şapte ani, şi dacă a fost vreodată în teren la o inspecţie? Ce a făcut, apoi, pentru a nu fi produse pagube fondului fores­tier…?
Unul dintre pădurari zice chiar că directorul Teodor Ţigan a dispus schimbul de material lemnos pentru un patron din zonă… În ce scop, asta numai anchetatorii o pot stabili…
parchet 5În drum spre „locul faptei”, coloana de maşini cu care ne deplasam a întâlnit două camioane care transportau buşteni. Prim-procurorul Victor Giura a solicitat poliţiştilor să oprească şi să verifice orice transport suspect de material lemnos, aşa că unul dintre camioane a fost oprit de poliţişti la Ususău şi verificat „la sânge”, celălalt a fost oprit şi verificat la Lipova. Raportările ulterioare ale poliţiştilor au confirmat legalitatea ambelor transporturi.
La întoarcere am întâlnit alte camioane cărătoare de buşteni, unul dintre ele înmatriculat în Ungaria, însă descinderea se încheiase, iar poliţiştii îşi vedeau de treabă.
„A dormi buştean”
Directorul Direcţiei Silvice Arad se supune Regiei Naţionale a Pădurilor Bucureşti. Ce a făcut acest for superior în perioada mai 2013 – februarie 2014? Ştia de neregulile din judeţul Arad? Din momentul declanşării scandalului – deci februarie 2014 – personalul silvic a efectuat mai multe controale succesive, de mai multe ori, în acelaşi canton. Interesant este că, la început, acesta a descoperit cantităţi infime de arbori tăiaţi, de la până la 15 mc, iar la următoarele, când buboiul s-a spart, au fost depistate de zeci şi chiar sute de ori mai mulţi metri cubi.
În această perioadă a fost delegat şi un inginer din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor care a fost mandatat să efectueze controale la Ocolul Silvic Valea Mare. Întrebăm, punctual, şi noi: ce măsuri concrete s-au luat şi dacă nu cumva, cineva, a dorit ca să fie înregistrate, în raport, probleme cât mai puţine?!
Este nu greu, ci imposibil de admis că tăierea a mii de arbori cu trunchiul gros cât roata carului poate fi făcută în linişte, fără să deranjeze auzul cuiva anumit. Trebuie că Ocolul Silvic ori era surd de tot, ori dormea buştean şi sforăia spornic atunci când zumzăiau drujbele şi gâdilau stejarii la rădăcină.
O altă posibilitate care ni s-a revelat prin codrul mutilat a fost legată de fondul cinegetic, fond în care, după spusele noului şef de ocol silvic, predomină mistreţul şi cerbul carpatin: aceea ca cerbii să-şi fi făcut coarnele drujbe, iar mistreţii să fi cărat buşteni şi să-şi lase urmele roţilor în mâlul drumului – fiindcă drumul e plin de urmele roţilor de mistreţi.
Spune-o vorbă din popor că nici un topor n-ar putea să taie dacă un lemn nu i-ar fi coadă…
Aşadar, aşa cum Glasul Aradului v-a obişnuit deja, promitem că vom reveni cu noi şi noi dezvăluri de la Ocolul Silvic Valea Mare şi nu numai, pentru a arăta că aurul verde nu este feuda niciunuia dintre şefii de ocoale, districte sau cantoane, ci un bun al tuturor, de care trebuie să avem grijă şi să-l administrăm şi exploatăm corect şi legal…

  • mutu spune:

    toata zona pina spre Baile Lipovei.. Fabrica de’laplte’. e ‘dubioasa’; ; eu ,gogu frinaru, zic ca problema cea mare e ‘amploarea’, AMPLOAREA’….. ca nu mai stiu care e ‘organul principal-sanatos’ si care e ‘organul-kanceros-principal/secundar’, E
    groasa, ca si padurea….. . Da vrem sa fim tratatzi de EU ca membrii ‘cu drepturi depline’…

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției