Controversata măsură de a introduce camerele de luat vederi în sălile de examen ale candidaţilor înscrişi la Bacalaureat şi Evaluarea Naţională îşi arată roadele după câţiva ani. Dacă şocul a fost unul imens, cu consecinţe catastrofale pentru primele generaţii de „candidaţi pe sticlă“, iată că în timp efectul s-a mai amortizat, iar rezultatele au crescut în promovabilitate de la an la an. Elevii au înţeles că ajutoarele venite dinspre fiţuici, ori de la profesorii de la clase care după primirea subiectelor dădeau o raită prin toate sălile de clase pentru a rezolva problemele pe tablă, sunt mincinoase, şi, la fel ca minciuna, nu pot avea picioare prea lungi. Rezultatul a fost acela că elevii, conştienţi că singura lor şansă o reprezintă învăţatul, s-au apucat pe treabă, au fost mai atenţi la ore şi au ciulit urechile la lecţiile predate. Noua lor atitudine, mai responsabilă, mai atenţi cu propriul lor destin se vede în rezultatele înregistrate de la an la an. Desigur că există o tristeţe, o mare cantitate de dezamăgire, pentru că a fost nevoie de o supraveghere atât de riguroasă pentru ca elevii să fie opriţi din furat. Era mult mai de admirat dacă această atitudine, de corectitudine, venea de la sine, din trăsăturile de caracter ale fiecăruia, şi nu din frica de a nu fi prins pe camera de luat vederi. Dar atâta timp cât scopul scuză mijloacele…

Nu aceiaşi mobilizare o întâlnim însă şi în rândul cadrelor didactice, cel puţin a celor care au fost la corectură, la Evaluarea Naţională deocamdată. Vom vedea ce se petrece şi cu contestaţiile de la Bac. Dacă este să ne luăm după numărul uriaş de contestaţii care au modificat nota finală a peste 100 de lucrări, atunci putem concluziona că Evaluarea Naţională a fost un mare eşec pentru ei. Pentru elevi există pedeapsa notelor şi a rezultatelor proaste, însă ne întrebăm oare ce măsuri se iau pentru incompetenţa acestor profesori, demascaţi de „tupeul“ unor elevi care au ştiut mai bine decât ei ce note merită. Din numărul total de lucrări contestate de 168, 104 au fost evaluate cu o notă mai mare, 44 de lucrări cu o notă mai mică, restul de 20 rămânând cu nota inițială. Astfel, procentul de promovabilitate pentru județul Arad este de 71,63%, mai mare decât cel de anul trecut (68,37 %).

Profesorii care îşi predau cu toată silinţa materia, care pun suflet şi care suferă pentru fiecare elev în parte atunci când acesta nu reuşeşte să îi capteze mesajul, care încearcă toate metodele şi se gândeşte noaptea la ce soluţii să mai găsească pentru a se face înţeles şi care se interesesază de soarta elevilor săi şi după ce aceştia au plecat demult din şcoală, aceşti profesori merită tot respectul şi aprecierea noastră. Fiecare dintre noi cred că a avut oportunitatea să întâlnească în viaţă unul sau doi astfel de profesori. Există însă, din nefericire, şi marea masă a impostorilor de la catedră. Aceia pentru care a fi dascăl nu reprezintă o menire, o vocaţie, ci o simplă meserie aducătoare de bani. Sunt acei profesori pentru care şedinţele cu părinţii nu înseamnă decât modalităţi de colectare de fonduri, care la clase îşi predau materia mecanic, care nu îşi recunosc elevii pe stradă, care la fiecare început de sesiune de examen naţional ameninţă cu greva generală pentru că îi sunt insuficienţi banii, nepăsându-i de nici un fel de soarta elevilor săi. Pe aceşti profesori îi întâlnim şi la corectură, acolo unde în nepăsarea lor uită de emoţia celui care s-a pregătit ani de zile pentru acest examen, fuşerindu-i, precum îi este şi caracterul, nota finală.

 

Recomandările redacției