Cele câteva sute de mii de persoane care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva deciziei Guvernului Grindeanu condus de Dragnea, de modificare a Codului Penal, se pot considera victorioase. Chiar dacă iniţial cererile lor au fost trecute cu vederea, manifestaţiile fiind considerate o regie a tuturor corporaţiilor mondiale îndreptate împotriva preabunului şi preacuratului Liviu Dragnea, în cele din urmă vocea străzii a câştigat, Justiţia trăgând o serioasă gură de oxigen după ce glonţul i-a trecut cu puţin pe deasupra capului.
Victoria este una uriaşă, şi aparţine tuturor românilor, indiferent de culoarea partidului pe care îl susţine. Desigur, există şi o categorie de oameni, pe care însă eu nu îi consider români, şi care a pierdut. Este vorba despre lumea politicienilor. A actualilor politicieni, de toate culorile. Sper ca această victorie a oamenilor să le dea mult de gândit politicienilor de acum încolo. Să tremure serios atunci când îşi votează mărirea lefurilor, să se uite bine împrejur atunci când se lăfăie în banul public sau când primeşte vreo atenţie necuvenită, să aibă coşmaruri când dorm ca nesimţiţii prin Parlament, să se gândească de două ori atunci când fac promisiuni aleşilor sau să se uite în oglindă după ce ne mint. Să vorbească mai puţin şi să facă mai mult, iar dacă vorbesc atunci să citească măcar o carte înainte, să nu mai îndrăznească să se lege de Justiţie şi să se simtă datori faţă de cei care i-au ales, să nu se mai folosească de Dumnezeu sau de Biserică doar atunci când au nevoie să scape de Lege sau când au nevoie de voturi.
Există lecţii de învăţat însă şi de partea cealaltă, a protestatarilor. Ei trebuie să înveţe în primul rând să meargă la vot, indiferent de lehamitea produsă de buletinele de vot, apoi trebuie să înveţe să… iasă şi mai mult în stradă dacă derapajele politicienilor o cer. Trebuie de asemenea să înveţe că… merită şi că sunt importanţi. Să nu mai fim nevoiţi să sugem burta şi să suportăm strângerea curelei. Ne-a ajuns. Nu trebuie să sărim calul şi să avem pretenţii exagerate, dar atâta timp cât preţurile în România sunt egale, dacă nu chiar mai mari decât cele din străinătate, atunci merităm şi salarii egale cu cele din Europa. De asemenea, oamenii nu mai trebuie să aibă răbdare cu drumurile proaste, cu serviciile proaste din sănătate, cu şcolile fără wc-uri, cu lipsa asfaltului, fie chiar şi la sate, cu averile necontrolate ale aleşilor noştri. Să nu mai avem răbdare cu trusturi de presă manipulatoare, care îndrăznesc să ne considere proşti şi să ne înveţe ei ce înseamnă dreptatea şi adevărul. Trebuie să avem mai multă pretenţie de la noi şi să ne acordăm mai mult respect. Pentru că am demonstrat că merităm mai mult.
Politicienii nu îşi vor schimba niciodată obiceiurile, pornirile sau educaţia, dar ţine acum de noi cât le permitem să ne mai mintă. Până când să-i mai tolerăm?
