S-a sfârșit unul dintre cei mai grei ani trecuți vreodată peste fotbalul arădean. Tot mai puține evenimente au stârnit bucurii acolo unde altă dată euforia cuprindea un județ întreg și îi depășea granițele. Despre lucrurile triste se poate discuta cel puțin atâtea zile câte a avut „2012-le”. De fapt, s-a discutat și se discută în continuare, iar alinierea astrelor arată că se va mai discuta. Așa că, într-o veșnică și poate neînțeleasă încercare de a surprinde ce a mai rămas din pozitivul vieții noastre fotbalistice, ne-am gândit să înșiruim câteva evenimente fericite. Sunt clipele provocate de oamenii și echipele care ne amintesc că, odată, cum spunea Flavius Domide, de la Arad se dădea ora exactă în fotbalul românesc. Ca și în precedentele retrospective, ordinea e aleatorie și chiar poate fi interpretată drept subiectivă.
hategan  Ovidiu Hațegan și visul turneelor finale
Sfârșitul de an i-a adus cel mai frumos cadou, promovarea în categoria Elite Development. De aici se aleg arbitrii pentru turneele finale. De la Ioan Igna, incluzându-i aici pe Mircea Axente și Dan Ologeanu, amândoi cu meciuri importante la activ în competiții europene, arbitrajul arădean n-a mai avut așa ceva. În 2012, Ovidiu Hațegan a conectat Aradul la fotbalul adevărat, conducând ireproşabil meciuri de calibru în toamna Champions League, ca Tottenham – Lazio ori Bayern – Lille. Ascensiunea sa în Elite Development înseamnă că arbitrajul românesc ar putea fi din nou reprezentat la cel mai tare nivel. Ultimul arbitru român ajuns în elita fotbalului mondial a fost timișoreanul Nicolae Grigorescu, la Campionatul Mondial din Franța 1998, și tot el a oficiat la Euro 2000, găzduit de Olanda & Belgia.
atletico hagiAtletico – încă două titluri naționale
Clubul galben-negru a aniversat superb un deceniu de viață. Gruparea dirijată de Alexandru Meszar a adus încă două trofee într-o vitrină strălucitoare. La sfârșit de mai și început de iunie, generația condusă de Arpad Cserneczky și Adrian Petruț, a cucerit Cupa Hagi, așa cum se numește acum întrecerea națională a copiilor născuți în anul 2000. Victoriei de pe Cluj Arena i-a urmat triumful din Supercupă, ce avea să-i poarte pe arădeni la turneul final, pentru o întâlnire cu toate campioanele lumii la categoria de vârstă amintită. În decembrie, a fost consemnat succesul celei mai tinere garnituri angrenate în Campionatul Național – Atletico 2004, pregătită de Dinu Donca și Bogdan Oneț, a fost campioana Memorialului Gheorghe Ene, cu victorie în faza finală jucată în localitatea brașoveană Tărlungeni. Tot despre clubul arădean trebuie spus că a rămas sursă constantă pentru reprezentativele de juniori ale României.
pancota„Imnul Şoimilor ce zboară și-al vitejilor ce mor”
Şoimii Pâncota realiza în vară prima sa prezență în Liga a III-a. Una din cele mai vechi grupări din fotbalul județean mai câștigase titlul arădean în câteva rânduri, chiar și barajul ce-i asigura prezența în eșalonul al treilea, dar, din diferite motive, avea să rămână tot pe plan local. Două nume din trecut se regăsesc azi în rândurile grupării ce a reușit cele mai tari performanțe din istorie – Iosif Retter, acum primar și președinte de onoare, component al echipei ce cucerea titlul județean în 1967, și Dan Cuedan, fotbalist de bază al trupei campioane și câștigătoare a barajului de promovare, antrenorul de acum azi al Șoimilor. Condusă de Pavel Piroș și cei din jurul lui, formația din Podgorie e cea mai bine clasată divizionară C arădeană în iarnă (locul V) și a avut o aventură excelentă în Cupa României. Victime: Millenium Giarmata, FC Hunedoara, Flacăra Făget, ACS Poli Timișoara, UTA. S-a încheiat în „16-mi”, cu un meci epic împotriva Concordiei Chiajna, 0-2, 2-2 și 2-3 în prelungiri. Dar verdictul final e cu plusuri. Între ani, Șoimii Pîncota e pe locul 5 în seria a V-a din eșalonul al treilea și vrea să țină aproape de primele poziții.
tucudean   Avem oameni pe prima scenă
Și acum, Aradul are aproape o echipă în prima ligă. Cristi Bălgrădean, Răzvan Pleșca și Daniel Mutu sunt între buturile lui Dinamo, Gaz Metan Mediaș respectiv FC Brașov. Cristi Panin, Adi Rusu, Cristi Munteanu sunt apărători la CFR Cluj, Pandurii Tg. Jiu și Brașov, Cristi Todea și Florin Purece animă liniile de la Mediaș și Chiajna, iar George Țucudean, Dragoș Dragalina și Cristian Gavra sunt atacanții lui Dinamo, CS Severin și Viitorul Constanța. Dincolo de simpatiile fiecăruia pentru o echipă ori alta, ei sunt băieții care încă reușesc să ne țină atenți la ce se întâmplă în „Liga lui Mitică”. Și, dacă vreți, tot aici ar putea fi încadrați Sorin Botiș, Norbi Varga, Cornel Nădăban, lideri în liga secundă maghiară cu Bekescaba, Adi Piț, echipier al azerilor de la Khazar Lankaran, „botoșeneanul” Cassian Maghici (cu fratele său, Dinu, englezul), Ovidiu Vezan, legitimat la Năvodari, ori Attila Bier, lider în C5 cu Hunedoara…
paninCristi Panin, din nou campion al României
În 2004, în mandatul lui Ilie Stan, Cristi Panin părăsea UTA. Ulterior, antrenorul avea să admită că Panin era singurul jucător – dintr-un „lot” ce mai cuprindea nume ca Marius Popescu, Cristian Albeanu, Marius Ciubăncan, Ciprian Luca sau Adi Drida – pe care-l dorea înapoi. Motivele despărțirii sunt și azi neclare, s-au vorbit de toate, de la incapacitatea lui Ilie Stan de a avea de a face cu jucători cu personalitate și până la dorința conducerii de a scăpa de jucătorii cu salarii considerate prea mari. Indiferent de rațiuni, Cristi Panin s-a ridicat mai puternic decât oricând. În vara lui 2012, sărbătorea al treilea său titlu național cu CFR Cluj. E veteranul „feroviarilor”, a ținut pe tușă fotbaliști foarte scumpi, gen Mikael Dorsin ori Alvaro Perreira, a îmbrăcat echipamentul Naționalei și e ca inclus în staff-ul administrativ al CFR-ului după ce va decide că vine momentul încheierii carierei. Mai are în palmares trei Cupe ale României, două Supercupe și meciuri în Champions League. Bonus arădean: de câte ori a fost întrebat de UTA, a vorbit în termeni sinceri și superlativi.
uta-steaua-rosie-old-boysOld-boys UTA ține spiritul Bătrânei Doamne
În 2010 s-a întâmplat acea unică revedere, după patru decenii, a eroilor din 1970 cu cei de la Feyenoord. A fost, poate, resortul vechilor fotbaliști ai Aradului, grupați în jurul lui Gheorghe Vaczi și Ionel Costin, cu sprijinul acordat necondiționat de Iosif Matula. De-atunci, „old-boys-ii” au fost și mai puternici în acțiuni menite să păstreze spiritul fotbalistic arădean. În 2012, s-a reeditat un alt meci istoric, cel cu Steaua Roșie Belgrad, sârbii fiind conduși la Arad de Miodrag Belodedici. Ne-a părăsit marele Alexandru Dan, deci Memorialul Legendelor i-a fost dedicat, apoi au urmat meciurile jucate în amintirea lui Iosif Petschovsky și Ladislau Brosovszky. În plus, pe agendă au figurat nenumărate acțiuni în județ, de la Lipova la Sebiș, dar și o deplasare în Germania, la Waldkraiburg. În 2013 se anunță altă confruntare plină de sentimente, cu Vitoria Setubal, cu un gând și pentru Eroul nostru din trecut, Miroslav Vidac…
suporteriUTA…
Probabil cel mai greu nume de încadrat aici. Dar, totuși… Realizăm, într-un final, toți, că Baronul Francisc von Neuman nu mai e aici. Nu s-a găsit rezervă pentru el. Petschovsky, Băcuț, Marki, Bonyhadi, Stibinger, Mercea, Farmati și ceilalți au trecut pragul legendei, cum scrie în cartea dedicată marelui „Ceala”. Ceilalți, Metskas, Tăuceanu, apoi Domide și camarazii săi de arme, ca Biro, Lereter, Pojoni, Sima, Florian Dumitrescu, Axente, Petescu, Șchiopu, Jivan, Iorgulescu (cu Gornea, Brosovszky, Otto Dembrovszky, Calinin sau Kukla ne privesc de altundeva), apoi generația lui Mitu, Gaica, Grad, „More” Tîrțău, Ungur, Țucudean (Sinescu a plecat!), și cea cu ariergarda formată Drăgan și Mariș, toate ne obligă să sperăm că vor veni, odată și-odată, vremuri mai bune pentru Bătrâna noastră Doamnă. Cu ultimele rămășițe din gloria trecutului, cu tot mai grelele sforțări de astăzi, UTA e aici! Sigur că numele enumerate mai devreme, la care se pot adăugat atâtea altele, victoriile unor ani acum percepuți ca ai copilăriei (cei mai frumoși, ca să fie și mai clar!), obligă tot timpul la mai mult. Şi nu e vorba doar de o dorinţă. E ceea ce ar merita UTA.
În ultimii doi ani, încadram UTA la acest capitol pentru simplul fapt că reușea să existe. Nu s-a schimbat absolut nimic. Cutia Pandorei a rămas deschisă, să sperăm că 2013 ne va aduce, în sfârșit, ce visăm.

Recomandările redacției