Qui prodest?

Aceasta este prima întrebare care se impune atunci când cauţi să afli adevărul despre o întâmplare sau alta. Cui foloseşte ce
s-a întâmplat?
Aşa trebuie să înceapă şi orice discuţie despre ziua de 10 august. Dar să derulăm filmul evenimentelor:
1. Pe 10 august a fost anun­țat un protest al românilor din diaspora. Deși a fost anunțat că un protest al Diasporei, nimeni – atenție, nimeni – nu și-a asumat organizarea lui. De ce? Pentru că el urma să se termine în violențe.
2. Despre această evoluție a lucrurilor au vorbit mai mulți susținători ai Opoziției politice, dar și reprezentanți ai #Rezist. Nu are rost să aducem dovezi, este plin internetul de aten­ționări prin care participanții la miting erau sfătuiți să nu vină cu copiii în Piață, dar și de chemări la violențe, respectiv la răsturnarea puterii politice legitime.
3. În ziua mitingului au fost semnalate mai multe acte de violență din partea unor grupuri răzlețe de huligani. Aceste grupuri s-au aflat mereu în spatele protestatarilor pașnici și au încercat să determine masa de oameni să forțeze dispozitivele jandarmilor.
4. Într-un final, jandarmii au intervenit în jurul orei 23 pentru a dispersa mulțimea și pentru a nu permite escaladarea violențelor. Dacă jandarmii nu ar fi intervenit, putem admite faptul că lucrurile s-ar fi putut termina mult mai grav.
5. A doua zi, un întreg aparat de propagandă, finanțat pe căi ocolite, a fost pus în mișcare pentru a ataca statul de drept.
6. Tot începând cu 11 august, a fost declanșată o adevărată campanie de fake news, inclusiv în presa internațională. S-au folosit diverse declarații ale unor reprezentanți ai partidelor social-democrate europene pentru a construi argumentul că aceste partide condamnă autoritățile din România. În realitate, aceste po­ziții nu au fost şi nu sunt unele oficiale.
Am vrut să derulez doar principalele secvenţe ale unui scenariu incredibil de bine pus la punct, pentru că este important să înţelegem gravitatea a ceea ce s-a întâmplat vineri, pe 10 august.
Şi ne întrebam din nou, care este miza? Cui foloseşte dărâmarea prin violenţă a guvernului legitim al României? Cui foloseşte destabilizarea ţării într-un moment atât de important cum este cel al pregătirii preluării Preşedinţiei Consiliului UE?
În context, vă reamintesc faptul că, în luna iulie, la Bruxelles, a avut loc Summit-ul NATO, iar România a fost nominalizata ca stat care, prin voinţa Parlamentului şi a Guvernului, îşi îndeplineşte toate obligaţiile şi conditionalitatile asumate în cadrul Alianţei NATO. Important de subliniat faptul că doar 6 state îndeplinesc alocarea de 2% din PIB pentru apărare.
Mai mult, România a fost evidenţiată din nou, în cadrul Summit-ului, ca pol de stabilitate şi, totodată, drept cel mai important furnizor de securitate la Marea Neagră şi în Balcanii de Vest. Cui foloseşte, în aceste condiţii, proiectarea iresponsabilă a unei imagini de ţară instabilă, cuprinsă de haos, cu „flăcări şi sânge” pe străzile Bucureştiului?
România, prin măsurile luate de Guvernarea PSD-ALDE are cea mai importantă creştere economică şi anul acesta. Pe cine deranjează în aşa de mare măsură succesul Programului de guvernare votat de milioane de romani, încât acest guvern trebuie dărâmat cu orice preţ?
Cine se face vinovat de modul iresponsabil în care a fost deturnat protestul paşnic al celor din Piaţa Victoria?
De ce aceasta disperare ca PSD-ALDE să nu guverneze şi în 2019, anul alegerilor pentru Parlamentul European şi pentru Preşedinţia României?
Toate acestea sunt întrebări care solicita răspunsuri imediate, pentru că, atât romanii cât şi comunitatea internaţională să ştie adevărul.
Ieri, şi susţin cu tărie această propunere, colegul nostru, europarlamentarul Dan Nica, a solicitat constituirea unei comisii parlamentare de anchetă pentru analizarea evenimentelor din 10 august. Pentru asta a fost ameninţat cu moar­tea. Nu este singurul membru PSD care primeşte astfel de ameninţări şi nu putem permite perpetuarea şi accentuarea politicii iresponsabile de fracturare a societăţii romaneşti. De aceea această comisie trebuie constituită de îndată. Guvernele se schimbă de către majorităţi parlamentare rezultate în urma votului democratic şi nu prin violenţe puse la cale în stradă.
Ce încă pare a nu se fi înţeles, este faptul că 2018 este totuşi anul Centenar. Anul în care trebuia să celebrăm unitatea şi solidaritatea românilor de oriunde s-ar afla aceştia. Cred că încă nu este prea târziu să începem să facem lucrul acesta.
Postare a senatorului Mihai Fifor pe pagina personală de Facebook