Randamentul UTA-ei, influențat direct de cel al juniorilor: „Mi-am închipuit că pot și vor mai mult, parcă bat pasul pe loc”

Discuția despre evoluția juniorilor utiști a apărut încă din prima parte a sezonului. Adrian Mihalcea și Cristi Todea au vorbit în câteva rânduri
despre aportul fotbaliștilor Under 21 ai echipei arădene și nu erau prea mulțumiți de acesta. Problema nu a dispărut nici în stagiunea de primăvară, iar ea este – parcă – și mai pregnantă, atâta timp cât mai mult din jumătate din lotul „roș-alb” e format din juniori.
Întrebat dacă e mulțumit de nivelul la care a ajuns echipa la două luni de la preluarea acesteia, Ionuț Popa a punctat următoarele: „Nu sunt mulțumit și vă spun de ce. Deși nu am activat în ultimii 7-8 ani în fotbalul din Arad, îi cunosc pe copiii din lotul actual, fiindcă o parte dintre ei mai veneau, cu antrenorii lor, pe la mine pe la bază în special pentru partea de individualizare. Apoi îi vedeam și la jocurile oficiale de copii și juniori și am crezut că vor progresa în pas săltat. Așadar, la început credeam că randamentul echipei se va datora și randamentului lor individual bun. Mai direct, mi-am închipuit că pot și vor mai mult, decât faptul că sunt tineri și sunt de perspectivă. Eu îmi doresc ca acel tânăr de perspectivă să confirme și în două-trei luni să ajungă un jucător valoros. Și spun asta prin prisma faptului că până acum au fost jucători de loturi naționale, selecționați atâta timp și au primit și admirația specialiștilor. Așadar, mă aștept și mai mult de la unii jucători, iar ei mă surprind, parcă stau pe loc. Așadar, nu pot fi mulțumit de randamentul general al echipei”.
Întrebat despre motivul acestei stagnări, directorul tehnic al „roș-albilor” a adăugat: „Eu nu am pregătit echipe de copii și juniori, cred că antrenorii specializați în asta vă pot spune mai multe. Deseori am observat că un jucător bun de 15-16 ani la 20 de ani s-ar putea să nu mai confirme. Cred că este vorba despre reglaj sportiv și mental. Mă uit la unii și parcă joacă mai slab acum, la 19-20 de ani, decât o făceau la 16-17 ani, când au debutat în Liga a II-a. Parcă nu au crescut, parcă bat pasul pe loc”.
Chiar dacă a încercat să nu dea exemple cu nume și prenume, în cele din urmă „Mister” a făcut-o. „De
exemplu, Tănase care joacă mai demult la echipă. Mi-aș dori de el ca din punct de vedere mental să gândească puțin altfel jocul. Adică să aibă și alte preocupări, decât cele pe care le știm. Deposedare și pas cu primul jucător. Aș vrea să încerce o pasă grea, un dribling sau o apariție în atac și, de ce nu, chiar să șuteze de la 16 metri. Sigur, făcând toate astea se mai întâmplă să și greșești, a făcut-o un jucător important de la Roma în meciul de aseară cu Li­verpool, darmite la noi… De asemenea, David Popa sau Albert (n.a. Stahl) sunt jucători de mare perspectiva, Jorza la fel, dar și ceilalți care sunt pe lângă ei. Poate e și vina noastră, căci așa cum nu ai răbdare cu un antrenor, să-l ții la echipă până ce demonstrează ceea ce poate prin rezultate, tot așa poate și noi ne grăbim și cerem prea mult. Poate să fie o cauză, să le ceri prea mult. Altfel, nimeni nu îi împiedică să rămână o jumătate de oră în plus după antrenamente să exerseze o pasă lungă sau medie sau fina­lizările. Nu îi obligă nimeni să plece de la antrenamente atât de repede. Iar un lucru bun pe care
l-am realizat de când am venit la UTA este acela că am făcut din Motorul 2 un fel de casă a noastră. Ne-am stabilit acolo, nu ne mai mutăm ca și cu cortul, insistăm toți pe lângă oamenii de la bază ca terenul să fie cât mai bun, cât mai îngrijit. Putem munci bine și în voie și asta e foarte important. Cât despre terenul unu, trebuie să recunosc că am fost optimist în ceea ce privește termenul său de finalizare. Acum nu mai are rost să grăbim lucrurile ca să se facă un lucru greșit, poate. Eu zic că în două luni e gata, campionatul viitor îl începem acolo”, a mai menționat Ionuț Popa.