O scrisoare trimisă de un cititor, adresată redactorului-şef şi sosită ieri la redacţie, a ajuns la mine în mod absolut firesc, întrucît era o reacţie a cititorului amintit la un articol al meu publicat chiar în rubrica aceasta, în numărul de marţi, 24 martie a.c., şi intitulat „Epilog? Nici o nădejde!”. Iată foarte scurta şi concisa scrisoare:
„Stimate Dl. Redactor Şef, Cu multă părere de rău vă spun, că atâta timp cît în pagina ziarului Dvs. apar asemenea articole mă văd obligat să renunţ la abonament. Cu respect Flueraş Gheorghe din Săvârşin sat Căprioara (…). anexă: Articolul care este o mizerie”.
Oare ce v-a supărat, distinse cititor şi abonat, în „Articolul care este o mizerie”? Că Danemarca vrea scut american? Păi Danemarca poate să vrea orice, că doar nu ne-o cere voie nouă, mie şi dumneavoastră. V-a supărat c-am scris că ruşii le-au spus danezilor că dacă-şi iau scut american, devin ţinte? Păi chiar le-au spus-o, deci ar trebui să vă supăraţi pe ruşi, nu pe ziar, cu-atît mai puţin pe mine. V-a supărat cumva c-am scris că au sărit americanii în sus pînă-n stratosferă? Dar nu eu am anunţat sărirea-n sus, ci serviciile americane de presă şi propagandă.
Poate că v-a deranjat c-am scris de trezirea Ministerului Român de Externe să sară-n apărarea Danemarcei, cu corolarul că România va renunţa la gazele ruseşti? Dar ştirea s-a publicat pe toate canalele, deci nu eu sînt vinovat, ci Ministerul de Externe. V-a supărat c-am scris că declaraţia ministerului n-a avut efect? Păi chiar n-a avut, că nici ruşii nu s-au speriat, nici Danemarca n-a trimis spre Bucureşti măcar un „mulţumesc”, nici americanii n-au transmis felicitări (că nici un stăpîn nu-şi felicită slugile).
V-a supărat gîndul meu că-i ridicol şi periculos să te cerţi cu vecinii stînd atîrnat de ugerul „Marelui Licurici”? Totuşi, nu ţi-i mai aproape vecinul de gard decît fratele de peste mări şi ţări, fie el chiar şi „Mare Licurici”? Zice-o vorbă din bătrîni: „Ia-ţi întîi vecinii, şi-abia pe urmă cumpără-ţi casa!” – iar eu ţin de-nvăţătura străbunilor mei. Să vă fi supărat durerea mea din spunerea „… cu ce-i mai bună slugăreala spre vest decît cea spre est?”? Refuz să cred că-i mai demn să-i pupi dosul americanului decît rusului. Cred în demnitatea verticalităţii, nu-n îndoirea şalelor în faţa „Licuriciului”, fie el de est sau de vest.
Cumva v-a supărat comparaţia între derusificarea începută de Dej în ’56 şi-ncheiată de Ceauşescu în ’68, şi procesul de americanizare care ne-a pus ţara pe butuci, proces început în decembrie 1989, care continuă cu voioşie, care pare să nu se mai termine şi al cărui revers nu se întrevede? Dacă adevărul vă supără, nu-i vina mea.
Cît despre faptul că renunţaţi la abonament, ziarul are două opţiuni: să vă păstreze ca abonat şi să mă dea afară, ori să mă păstreze ca angajat şi să rişte pierderea unui abonat. Ce va face conducerea nu ştiu. Ştiu însă absolut sigur că eu n-am să stau în genunchi înaintea nimănui: nici înaintea rusului, nici înaintea americanului, nici înaintea regelui, nici înaintea redactorului-şef, nici înaintea patronului, nici înaintea abonatului, nici înaintea lui Dumnezeu. Cunosc doar două Majestăţi înaintea cărora-mi plec fruntea-n ţărînă şi dau cu genunchiul de pămînt: Majestatea Sa Adevărul şi Majestatea Sa Poporul Român. Pentru Adevăr visez puritate şi-mi golesc sufletul de seve, pentru Majestatea Sa Poporul Român visez demnitatea renunţării la slugărirea oricărui stăpîn, fie el rus, american, chinez sau eschimos, şi pentru asta-mi pun la bătaie viaţa – că altceva nu mai am.
