Reacţiunea coteriilor

Arestările spectaculoase din ultima vreme au dat peste cap toate coteriile de pe malurile Dâmboviţei, grupări de interese care încă se mai ascund sub generoasa denumire de „clasă politică ro­­mânească”. Inhibaţi, pentru o scurtă perioadă de timp, de şocul alegerii neaşteptate a lui Klaus Iohannis în fruntea ţării, liderii coteriilor au început să ridice capul din noroiul dâmboviţean, înjurând şi scuipând înspre noile icoane politice ale patriei. Primul „eretic” se dovedeşte a fi chiar cel de-al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu. Strecurat în fruntea Senatului pe uşa din dos a Parlamen­tului, socialist-liberalul Călin Popescu Tăriceanu îl acuză pe noul preşedinte al României că îşi permite să critice votul scandalos al Senatului, dat împotriva cercetării penale lui Varujan Vosganian, susţinând că acest „amestec” în treburile interne ale Camerei Superioare reprezintă o continuare a politicii „băsiste” de până acum. Cea de-a doua reacţie insalubră vine din partea unor „analişti politici” care au început să arunce pe piaţa mediatică una dintre cele mai grosolane manipulări: că DNA-ul, prin mult prea-desele solicitări de arestare sau de începere a cercetării penale la adresa „aleşilor”, împiedică onor Senatul României şi onorata Cameră a Deputaţilor să dezbată legile curente, aflate pe ordinea de zi. Cea de-a treia mârlănie politică se referă la campania privitoare la supra-popularea puşcăriilor şi la necesitatea rarefierii hoţilor, prin amnistieri sau graţieri colective. Lor li se adaugă şi nemaipomenita solicitare a Elenei Udrea, de a i se permite renovarea şi re-decorarea celulei de arest. Sărmana „blondă de la Cotroceni”, nici până acum nu şi-a dat seama de faptul că celulele cu pricina sunt păstrate în chip absolut conştient la limita de jos a normelor elementare de igienă, tocmai pentru a provoca acel şoc penitenciar născător de delaţiune, îndelung aşteptat de către procurorii de caz. Legat de toate acestea, aş subscrie la iniţiativa premierului Victor Ponta de a colecta donaţii de câte zece euro de la toţi românii care lucrează în diasporă, dar aş modifica destinaţia fondurilor astfel obţinute: nu pentru sporirea măsurilor de protecţie socială din ţară, ci pentru construirea de penitenciare şi pentru
cursuri de educaţie civică în sensul primenirii clasei politice româneşti. Îi învăţăm pe copii de toate, inclusiv despre mersul stelelor sau despre mecanica fluidelor, dar „uităm” să le predăm două discipline fundamentale: educaţia civică şi educaţia rutieră. Ba, atentăm chiar şi la educaţia morală a tinerilor, căutând să scoatem Religia din şcoli. Încercând să arunce astfel de bolovani pe povârnişul ideilor contemporane, coteriile de interese de pe ambele maluri ale Dâmboviţei încearcă să ne abată atenţia de la adevărata agendă publică pe care o avem de parcurs în acest an: continuarea luptei anticorupţie, primenirea clasei politice şi reformarea statului de drept. Toate  cele trei obiective merg mână în mână, iar pentru îndeplinirea lor cred că se impune o schimbare rapidă a puterii politice  de la Bucureşti. Altfel, riscăm să băltim sau să „încremenim în proiecte” – vorba filosofului Gabriel Liiceanu.